sâmbătă, 21 mai 2016

Balea Chalet and Lake

National Geographic - http://goo.gl/tnDMNw
artflackes - http://goo.gl/uvMJUb

English and Romanian
- Bâlea Lake is a glacier lake situated at 2034m altitude, the 46508sq.m and 11.35m deep lake Bâlea dates back to the ice age. It is part of a 180 hectare reservation which is surrounded by the following peaks: Vânatoarea lui Buteanu (2507m), Capra peak (2496m), Paltinu Mare peak (2398m), Muchia Buteanu and Piscul Bâlii. The reservation is the home of many rare plants, for e.g. the edelweiss, and many protected animals, e.g. the chamois, lynx and bald eagle. The lake is populated by trouts. In 1904 a hostel was built on a peninsula in the middle of the lake. Later it burned down. A bigger building was erected on its place which became the most popular tourist lodge in the Făgărăşan Alps. In the winter of 2006 Eastern Europe's first ice hotel was built on the side of the lake, having a reception, a bar, and rooms with French beds. The hotel was illuminated by fluorescent lamps. In the winter of 2007 the first ice church was built next to hotel. The ice blocks for the buildings were taken from the lake. Legend says that people named lake in the area named after a swain who perished in the flood waters of the lake taken together with senator. Depending on the season, the lake surface can practice various sports:rowing, curling, hockey, skating. Winter on lake ice are carved ice hotel and ice church, unique in this part of Europe.

...........................ღ¨˜”°º•.. - - - - - - ..•º°”˜¨ღ

- Lacul Bâlea este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de 2040 m, în Munții Făgăraș, Județul Sibiu. Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime, suprafața de 46508 m2 și adâncimea de 11,35 m. În anul 1932 lacul Bâlea și o suprafață de circa 180 ha în jurul lacului au fost declarate rezervație științifică. Lacul Bâlea se află la circa 77 km de la orașele Sibiu, 68 km Făgăraș și 85 km de la Curtea de Argeș. În timpul verii se poate ajunge cu automobilul, pe drumul Transfăgărășan, iar în restul timpului cu telecabina, de la cabana „Bâlea Cascadă” din apropierea cascadei Bâlea. În Munții Făgăraș se mai află și lacurile Capra, Podragu mic, Podragu Mare, Avrig, Urlea, etc. Prima Cabana la Lacul Bâlea a fost ridicată in anul 1904 de către Societatea Carpatină Transilvăneană (Siebenburgischer Karpaten Verein, „S.K.V.”) și inaugurată la 29 august 1905. 

În anul 2006 a fost construit în apropierea lacului Bâlea primul hotel de gheață din Europa de Est în forma unui iglu de 16 locuri. Legenda spune că oamenii au botezat lacul după numele unui ciobănaş din zonă care a pierit în apele lacului luat de avalanşă, alături de domniţa sa. În funcţie de sezon, pe suprafaţa lacului se pot practica diverse activităţi sportive: canotaj, curling, hokey, patinaj. Iarna, pe gheaţa lacului sunt sculptate hotelul de gheaţă şi biserica de gheaţă, unice în această parte a Europei.

Traversând pe o lungime de 151 km, pe axa nord-sud, Munții Făgăraș, cel mai înalt lanț muntos din România, ce face parte parte din Carpații Meridionali, DN7C numit Transfăgărășanul este un drum național spectaculos, ce leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania, construit între anii 1970 – 1974.

El începe în comuna Bascov, județul Argeș (lângă orașul Pitești) și se termină la intersecția cu drumul DN1 între Sibiu și Brașov, în apropierea comunei Cârțișoara, porțiunea de la barajul Vidraru până la Cârțișoara traversând un teren montan la altitudini mari, pe o lungime de aproximativ 91 km.

Înainte de construirea barajului și a lacului de acumulare Vidraru, în 1965, de-a lungul căruia Transfăgărășanul se desfășoară pe aproape 20 km, comuna Căpățâneni era legată de vechiul sat Cumpăna (astăzi acoperit de ape, în apropierea căruia fiind construită Cabana Cumpăna) de un drum de pământ și o linie de mocăniță.

Transfăgărășanul este asfaltat, străbate 830 podețe și 27 viaducte, și ajunge în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de 2042 m, aflându-se astfel pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m.

Dinspre sud, primul segment al Transfăgărășanului trece prin fața hidrocentralei Vidraru, din subteranul masivului Cetățuia, de unde, în apropierea cetății Poenari, urcă pe serpentine și viaducte, trece prin trei tunele mai scurte și ajunge pe Barajul Vidraru de 307 m care leagă Munții Pleașa și Vidraru. După baraj, drumul continuă în partea stângă de-a lungul lacului Vidraru, apoi urcă pe cursul văii râului Capra până la golul alpin, lângă Cabana Capra, după mai multe serpentine trece prin dreptul Cascadei Capra, ajunge până la intrarea sudică a tunelului Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta Munților Făgăraș, între vârfurile Iezerul Caprei (2414 m) și Paltinul (2398 m), acesta fiind cel mai lung tunel rutier din România, cu o lungime de 887 m, o înălțime de 4,4 m, o lățime de 6 m și un trotuar cu o lățime de 1 m, iluminat electric și ventilat natural.

Spre nord, Transfăgărășanul străbate rezervația naturală Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru și Valea Bâlii, pe lângă lacul glaciar Bâlea, apoi coboară abrupt în serpentine, străbate căldarea glaciară cam 13 km, trece pe lângă cascada Bâlea, cea mai mare cascadă în trepte din România, de aproximativ 68 m, la altitudinea de aproximativ 1230 m.d.M., ajungând apoi la Cabana Bâlea Cascadă, la 21 km de intersecția cu DN1 (drumul european E68), în apropierea comunei Cârțișoara.

Zona montană înaltă este deschisă circulației rutiere doar între 30 iunie și 1 noiembrie, deoarece drumul este înzăpezit pe timp de iarnă, cu riscul căderilor de pietre și al avalanșelor. Pe Pe versantul sudic, drumul este deschis pe timp de iarnă până la complexul Piscul Negru (kilometrul 104 - județul Argeș). Utilajele de deszăpezire urcă până la Complexul Turistic Capra - kilometrul 108, până unde există o singură bandă de circulație, dar cei ce se aventurează se expun amenzilor jandarmilor montani de la Refugiul Salvamont Cota 2000.

Pe versantul nordic drumul este deschis până la Cabana Bâlea-Cascadă (kilometrul 131 - județul Sibiu), unde drumul este blocat pe toată perioada închiderii oficiale cu parapete de beton New Jersey, traversarea fiind imposibilă chiar dacă zăpada se topește. Foarte periculoase sunt căderile de pietre în zona "Poarta Întâlnirii" - cota 1600, înainte de intrarea în Căldarea Glaciară Bâlea. De asemeni, porțile tunelului Bâlea-Capra se închid în timpul iernii, putându-se traversa însă cu piciorul, dacă gurile tunelului nu sunt acoperite de zăpadă, prin cele două uși pietonale.

Iarna, la Lacul Bâlea se poate ajunge cu telecabina de la cabana „Bâlea Cascadă”.

Pe timp de vară sunt restricționate perioadele de întuneric între orele 22:00-6:00, traseul fiind foarte periculos, datorită virajelor și curbelor în ac de păr, fără elemente reflectorizante, iar riscul căderii în gol fiind foarte de mare.

Atenție, limita de viteză recomandată este de 40 km/h.


        Barajul și Lacul Vidraru din Munții Făgăraș

De-a lungul Transfăgărășanului, la 40 de kilometri de Curtea de Argeș, între versanții Pleașa și Vidraru, se află Lacul și Barajul Vidraru - construit între 1960 - 1966, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, fiind acum un loc excelent și pentru recreere, turism și sporturi, de pildă sportul extrem de Bungee jumping.

Barajul se situa la data finalizării, măsurat la înălțime, pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea în lume. Mii de oameni au forat galerii subterane lungi de 42 km, s-a escavat un milion de metri cubi de rocă subterană, s-au turnat aproape un milion de metri cubi de beton, iar sacrificiile umane au costat peste optzeci de vieți.

Între Munții Frunții și Masivul Ghițu, în apele lacului se adună râurile Capra, Buda și câțiva afluenți direcți - Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea, ce au un debit total de cca 5,5 m3/s.

Suprafața lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă este de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița și are o circumferință de 28 km, iar adâncimea apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri. 

Volumul apei este de 465 milioane mł., nivelul normal de retenție fiind de 830,00 metri deasupra nivelului mării (mdM).

Uzina de energie hidroelectrică Vidraru amplasată subteran la 104 metri adâncime poate produce, într-un an hidrologic mediu, energie electrică de aproximativ 400 GWh, având o capacitate instalată de 220 MW. Venind dinspre Curtea de Argeș spre DN1 (comuna Cârțișoara, SB), pe drumul ce trece prin fața uzinei hidroenergetice Vidraru, pe baraj, vedem prin dreapta lacului Vidraru spectaculosul Transfăgărășan (DN7C), iar noaptea, conturul barajului se poate vedea din avion, fiind luminat electric.

Se poate ajunge la Baraj pe malul estic al lacului, pe drumul ce urcă la Bâlea, iar din capăt spre stânga, se ajunge la depresiunea Cumpăna. Priveliștea de pe Belvedere este de neuitat, fiind un punct de mare atracție turistică.

         Cabane și refugii din Munții Făgăraș

Cabanele și refugiile nu sunt uniform amplasate, datorită afluenței turiștilor mai mult pe versantul nordic, mai spectaculos și cu mai ușoare posibilități de a ajunge pe creastă din Țara Oltului. De exemplu, pe versantul sudic sunt mai putine cabane decât pe cel nordic, căci centrele populate din sud sunt la prea mare depărtare de creastă și nici mijloace comode de ajungere în masiv nu există din această parte.

După construirea barajului de la Vidraru și a hidrocentralei de la Căpățâneni, cu formarea lacului de acumulare ce ajunge la gura Văii Cumpănei, și construirea drumului Tranafăgărășan care leagă zonele din sud de cele din nord, a început și creșterea traficului turistic în zona de sud.

         Cabanele din versantul nordic

Cabana Urlea se află la 1533 metri altitudine, în poiana din Curmătura Colților, pe Culmea Mușuleții, cu Valea Pojortei la est și Valea Brescioarei la vest, fiind cabana cea mai estica din Făgăraș. Sunt pitorești împrejurimile, în special Colții Brezei, și la fel de atractive Lacul Urlea și traseul de creastă. Aici se ajunge din Țara Oltului, satul Breaza – pe traseele 2, 3 și 4. Atentie: cabana este in paragina!! Nu mai are usi, geamuri, iar acoperisul si peretii sunt distrusi, nu se poate dormi in ea.

Complexul Turistic Sâmbăta se află la 690 metri altitudine pe Valea Sâmbetei, la unirea muntelui cu Depresiunea Făgărașului. Aici se poate ajunge din DN 1 Făgăraș – Sibiu, pe drumul modernizat din Sâmbăta de Jos, 15 km, și din orașul Victoria, pe drumul forestier de 11 km de la poalele munților. Alături de complex este o livadă de meri în mijlocul căreia este Mănăstirea Sâmbăta, ctitorită de Constantin Brâncoveanu în anul 1785.

Cabana Valea Sâmbetei la altitudine de 1401 metri este baza de plecare în zona Bândea – Gălășescu, dar și capăt de drum la parcurgerea crestei Făgărașului. Vara se pot pune corturi, cabana este ușor accesibilă din Țara Oltului, venind de la Complexul turistic Sâmbăta. Iarna se practică schiul până târziu, în primăvară. 

Cabana Arpaș este la 600 metri altitudine și i se mai spune Fata Pădurii, amplasată într-o poiană de pe malul drept al Văii Arpașului. Poate fi folosită ca bază de plecare pe traseele de pe Muchia Tărâței, văile Arpașului și Podragului, spre Cabanele Turnuri și Podragu. Este accesibilă ușor din comuna Arpașu de Sus, drum de 9 km pe marcaj de triunghi roșu, iar dinspre orașul Victoria, 7,5 km pe drum forestier. Atentie: cabana este in paragina!!

Cabana Turnuri se află la 1520 metri altitudine, pe Valea Podragului, un platou de la marginea pădurii, străjuită la vest de Turnurile Podragului și la est de Muchia Tărâței. Preț: 30 lei/persoana (în 2015). Aici se poate ajunge fie dinspre Cabana Arpaș, prin Valea Arpașului și Valea Podragului, pe traseul 18, fie dinspre orașul Victoria, peste Boldanu sau Muchia Tărâței, pe traseele 16 și 17. 
Telefon cabană: 0734-375-8820752-599-2110721-052-128.

Cabana Podragu este la 2136 metri altitudine, aproape de creasta principală, în căldarea glaciară Podragu și aproape de lac. Este deschisă în perioada 15 iunie 15 octombrie, iarprețul este de 40 lei/persoana (în 2015). Aici se ajunge din Văile Arpașului Mare și Podragului, pe traseul 18, dar și din orașul Victoria peste Muchia Tărâței, pe traseele 16-17, căldarea Podragului fiind iarna și primăvara un loc foarte bun pentru schi. 
Telefon cabană: 0745-319-7660740-041-766.

Hotelul Bâlea-Cascadă este la 1234 metri altitudine, pe DN 7 C, la km 131, adică la 21 km de DN 1 și 113 km distanță de Curtea de Argeș. Hotelul se află într-o poiană în aval de Cascada Bâlei, iar o telecabinăface transportul la Cabana Bâlea-Lac. Vezi aici preturi cazare. 

Cabana Bâlea-Lac este la 2627 metri altitudine, în apropierea km 117 pe DN 7 C, la 35 km distanță de DN 1 și 79 km distanță de Curtea de Argeș. Această cabană se află pe o peninsulă din căldarea glaciară din mijlocul celui mai mare lac din Făgăraș, accesul făcându-se aici cu telecabina în tot timpul anului, dar și cu mașina pe timp de vară. De aici se pleacă spre traseele de creastă. Zăpada rămâne până la sfârșitul lunii mai, iar în căldarea Bâlea mai este și Cabana Paltinu, cu regim de funcționare special. Vezi aici preturi cazare. Telefon Cabana Bâlea-Lac: 0745-072-6020745-084-592.

Cabana Negoiu se află la 1546 metri altitudine pe versantul nordic al Făgărașului, pe piciorul Muntelui Șerbota. Preț: 30 lei/persoana (în 2015). De aici se pleacă spre zona Scara – Șerbota – Negoiu. Potecile turistice marcate duc pe linia crestei principale, cu posibilitatea excursiilor în circuit, cabana fiind un loc de popas în parcurgerea crestei. 
Telefon cabană: 0744-573-875; pentru transport pana la Cariera din orice statie CFR sunati la 0730-008-315 Octavian Carstea din Porumbacu de Sus.

Cabana Poiana Neamțului se află la 706 metri altitudine, la capătul drumului forestier din Avrig de-a lungul văii Râului Mare, este deschisă tot anul. Preț: 40 lei/persoana (în 2015). Pe marcajul de cruce roșie se merge de la Poiana Neamțului spre Cabana Bărcaciu și apoi spre creastă pe traseele 36, 38 și 39. 
Telefon cabană: 0788-592-6000269-523-261.

Cabana Bărcaciu se află la 1550 metri altitudine, pe piciorul Muntelui Bărcaciu, are apă de la izvor și este deschisă tot anul. Preț: 30 lei/persoana (în 2015). Marcajele conduc spre Cabana Negoiu pe traseul 37, spre creasta principală pe traseul 38 și spre Lacul Avrig pe traseul 39. 
Telefon cabană: 0740-059-8050744-858-140.

Cabana Suru este amplasată la 1450 metri altitudine, pe Culmea Moașei chiar lângă pădure. Preț: 30 lei/persoana (în 2015). Este un loc de pornire în zona Suru – Găvanu – Tătaru, spre traseul de creastă, iar iarna este un loc bun de schiat. Căldarea Găvanului este periculoasă pe timp de iarnă din cauza avalanșelor. 
Telefon cabană: 0746-652-135.

Cabana Valea cu Pești se află la 950 metri altitudine, pe DN 7 C. Preț: 230 lei/persoana (în 2015). La 12 km de stația autobuzelor ITA pe ruta Curtea de Argeș – Căpățâneni, 9,2 km de barajul Vidraru pe malul estic, destul de departe de traseele turistice marcate. 
Telefon cabană: 0248-721-070.

Cabana Cumpăna se află la 920 metri altitudine, pe malul vestic al Lacului Vidraru, la 18 km de stația autobuzelor ITA dintre Curtea de Argeș – Căpățâneni, la 15 km de barajul lacului, are loc de campare si căsuțe de vară. Preț: 125 lei/persoana (în 2015). 
Telefon cabană: 0248-721-451.

Cantonul Pastoral Piscul Negru se află la 1340 metri altitudine, în dreptul km 103,1 pe DN 7 C, fără destinație turistică.

Cabana Capra este la 1500 metri altitudine pe DN 7 C, la km 108, deschisă în permanență. Preț: 160 lei/persoana (în 2015). 
Telefon cabană: 0752-222-075.

Cabana Plaiul Foii este la 849 metri altitudine, la13 km de Zărnești, pe malul Bârsei Mari.Preț: 60 lei/persoana (în 2015). Telefon cabană: 0722-357-741.

Refugiul Viștea Mare se află la cea mai mare altitudine, la 2310 m, la E de Portița Viștei, între Vârful Viștea Mare de 2530 m și Vârful Galbenele de 2456 m. Are o capacitate de 10-15 locuri. Coordonate GPS: 45.3618 N - 24.4444 E. Sursa de apă cea mai apropiată este la 10 - 15 minute în aval, în zona Lacul Vestic Valea Rea/Lacul Triunghiular.

Refugiul Fereastra Mică a Sâmbetei - Cheia Bândei se află la 2200 m altitudine, între Vârful estic al Gălășescului Mic și Vârful Slănina, în Fereastra Mica, lângă traseul de creastă. Cea mai apropiată sursă de apă se află la 5 minute în aval, pe partea sudica. Are o capacitate de 20 locuri.

Refugiul din Muntele Berevoescu se află la 2190 metri altitudine, în apropierea Vârfului Berivoiu Mare, la 400 metri depărtare de drumul de creastă, având stâlpi de marcaj jalonați până aproape, este metalic și are 24 de locuri.

Refugiul din Curmătura Zârnei, la 1923 metri altitudine, pe creasta principală, la 3½ ore de Fereastra Mare a Sâmbetei si 3 ore de Cabana Urlea. Are o capacitate de 12 locuri în paturi supraetajate, vara fiind foarte aglomerat. Cea mai apropiată sursă de apă se află la 10-15 min în spatele refugiului.

Refugiul Călțun este la 2175 metri altitudine, pe malul Lacului Călțun, pe marcajul de creastă Negoiu – Bâlea. Are o capacitate de 22 locuri pentru turiști și 4 pentru salvamontiști, iar din drumul de creastă la refugiu sunt 50 de metri pe marcaj cu punct roșu. Refugiul Călțun este cel mai frumos refugiu din România, dar și cel mai înalt din Europa, refăcut eco, în 2014.

luni, 18 aprilie 2016

Apus pe Lacul Văcărești

A nu se confunda cu Lacul Văcărești, cu o suprafața de 234 ha și un volum de 38,0 mil. mc, amenajat pe cursul râului Dâmbovița, în județul Dâmbovița, la sud de localitatea Văcărești, la sud de Lucieni și la nord de Perșinari.
Lacul Văcărești este un lac antropic aflat în cartierul Văcărești din București, sectorul 4, cu o suprafață de 189 ha, cuprins între Calea Văcărești, Șoseaua Olteniței, Șoseaua Vitan-Bârzești și Splaiul Dâmboviței (între târgul auto de la Vitan și podul de la fostul Abator).

Lacul Văcărești din București a fost conceput ca parte a amenajării complexe a râului Dâmbovița. Ca și Lacul Morii, care însă a fost finalizat, Lacul Văcărești trebuia să facă parte din sistemul hidrologic de apărare a Bucureștiului împotriva inundațiilor. Lucrările au început în anul 1986, ocazie cu care a fost demolată și Mănăstirea Văcărești, dar au fost sistate după 1989, astfel că, în prezent, a rămas unul din marile proiecte neterminate ale perioadei comuniste.

Lacul Văcărești a fost umplut o singură dată cu apă din Dâmbovița. Costurile pentru pomparea apei sunt foarte mari și, prin urmare, această soluție de aducere a apei din Dâmbovița este nefiabilă. Soluția tehnică ar fi ca apa să fie adusă gravitațional din râul Argeș, de la 27 de km de București, via Lacul Mihăilești. Acest lac de acumulare se află la 14 km în sud-vestul Bucureștiului pe șoseaua București-Alexandria, la intrare în localitatea Mihăilești. Are o lungime de 8 km, o lățime maximă de 3 km și adâncimea maximă de 22 metri. În acest scop, au fost realizați 14 km de canal însă, după abandonarea lucrărilor, nu se preconizează investiții pentru restul de 13 km.

În cei peste 20 de ani cât a fost neglijată, zona Lacului Văcărești a fost recucerită de natură. Locul, cunoscut în prezent și ca "Groapa Văcărești", este alimentat de izvoare subterane, care au permis creșterea unei vegetații diverse și a unor viețuitoare, ca păsări (peste 95 de specii), între care stârci, egrete, cormorani, pescăruși, lebede, lișițe, rațe sălbatice, muscarul negru, animale acvatice ca șerpi de apă, tritoni, dar și vulpi, iepuri, vidre și bizami, care supraviețuiesc într-un ecosistem stabil. În anul 2014, au fost fotografiate mai multe exemplare de vidră (Lutra lutra) specie protejată. Prezența acestui mamifer la Văcărești este un indicator al sănătății ecosistemului.

Fotograful Helmut Ignat a publicat, în ediția în limba română a revistei National Geographic, nr. 109, din mai 2012, p. 41, o serie de fotografii reprezentând păsări sălbatice (rațe, lișițe, lebede, gâște), și mamifere (vidre, dihori, bizami, vulpi) care s-au stabilit în acest ecosistem specific unei delte.

În timpul migrațiilor de primăvară și toamnă, zona joacă un rol deosebit de important pentru o serie de specii de păsări migratoare rare. Pe tot parcursul anului se braconează specii de păsări cântătoare, protejate de legislația autohtonă și europeană. În martie 2013, autoritățile au reușit să recupereze de la braconieri câțiva sticleți, o cinteză și un florinte. Deși nu sunt păsări pe cale de dispariție, ele sunt totuși protejate de lege.

La 5 iunie 2012, când se sărbătorea Ziua Mondială a Mediului, ministrul mediului Rovana Plumb a vizitat zona Lacului Văcărești, considerată a fi "Delta Capitalei", împreună cu ambasadorul Argentinei în România, Claudio Perez Paladino, însoțită și de reprezentanți ai ONG-urilor de protecție a mediului. Cu această ocazie, ambasadorul Argentinei în România a prezentat proiectul unei zone similare din Buenos Aires, Costanera Sur, care a fost declarată arie protejată. Locuri asemănătoare se află și la Londra, Berlin sau Chicago. În Praga există 88 de arii protejate. La rândul său, Ministrul Mediului, Rovana Plumb, a declarat că Lacul Văcărești va fi declarat și el arie urbană protejată, sau rezervație naturală, întrucât aici au fost identificate deja peste 90 de specii de păsări rare, și a precizat că, peste câțiva ani, zona ar putea deveni loc de agrement, unde bucureștenii să poată găsi o oază de aer curat. Oricum, perimetrul lacului nu mai poate fi folosit pentru construcții, cum se intenționa, deoarece fundul său este o mlaștină.

Ca urmare, a fost inițiată o comisie de specialiști formată din academicieni, profesori universitari, experți în domeniu etc., care au început să lucreze la elaborarea Studiului de fundamentare științifică, în vederea demonstrării importanței acestei zone, pentru ca ea să poată primi statutul de arie protejată conform reglementărilor legale. Totodată s-a creat un grup de inițiativă pentru înființarea Parcului Natural Văcărești alcătuit din Asociația Salvati Dunarea si Delta, Kogayon, Ecopolis, National Geographic. Toată documentația necesară, împreună cu Studiul de fundamentare științifică, a parcurs mare parte din etapele prevăzute în lege, deponentul lor fiind Asociația Salvați Dunărea și Delta. La 3 iunie 2013, documentația a primit avizul Comisiei de Monumente a Academiei Române, urmând ca aceasta să ajungă la Primăria Sectorului 4 și apoi la minister.

După un an, în cadrul unei conferințe de presă organizate la 05 iunie 2013 în zona lacului Văcărești, tot cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, Ministrul Mediului și Pădurilor, Rovana Plumb, a declarat că instituția pe care o conduce va întreprinde toate demersurile legale pentru desemnarea acestui spațiu drept arie naturală protejată, deoarece, spunea ea, “Zona Lacului Văcărești a fost recucerită de natură. Noi vrem să ne asigurăm că natura este repusă în drepturi, dar în același timp să reparăm și să protejăm, pentru ca acest loc să devină o destinație turistică a Bucureștiului și a României”.

La începutul lunii iunie 2014, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a inițiat o dezbatere publică asupra Hotărârii de Guvern care instituie regimul de protecție (parc natural - catevoria V IUCN) la Văcărești.

Zona a primit în unanimitate Avizul Consiliul General al Municipiului București, la data de 28 mai 2015 - pas obligatoriu în vederea declarării sale ca parc natural de către Guvern.

La începutul anului 2015, reprezentanții Grupului de inițiativă pentru înființarea Parcului Natural Văcărești au fondat Asociația Parcul Natural Văcărești. Membrii fondatori sunt: Helmut Ignat, Cristian Lascu, Florin Stoican, Dan Bărbulescu. Eforturile lor sunt sprijinite de alpinistul Alex Găvan precum și de o serie de presonalități, instituții publice sau companii. Asociația a preluat demersurile de înființare a Parcului Natural Văcărești. La solicitarea Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, reprezentanții asociației au redepus în septembrie 2015 dosarul final de înființare a ariei naturale protejate.

Parcul Natural Văcărești va fi primul parc natural urban din România.

Fotografia Panoramică


Panoramele au fost întotdeauna unele dintre cele mai apreciate fotografii datorită faptului că prezintă într-un cadru destul de larg diverse momente surprinse într-un mod diferit. Panoramele reprezintă un ansamblu de fotografii unite cu scopul de a aduce în prim-plan subiecte ce nu pot fi suprinse în totalitate printr-o simplă fotografie.

Tehnica de realizare a panoramelor este întotdeauna aceeaşi, modificându-se însă diverşi parametri în funcţie de situaţia în care aflaţi. În general panoramele se realizează printr-o simplă mişcare uniformă a aparatului într-o anumită direcţie, meţinându-se timpul de expunere şi alte detalii tehnice ce pot modifica întregul aspect al fotografiei.

În cazul în care veţi realiza cele “n” cadre pe unul dintre modurile automate veţi obţine rezultate diferite în fiecare fotografie şi astfel veţi întâmpina probleme la unirea acestora, variind intensitatea luminii dar şi câmpul de profunzime/contrast/etc.

În cadrul acestui ghid de realizare a panoramelor voi prezenta toţi paşii necesari şi anumite detalii ce vă vor ajuta să obţineţi un cadru cât mai reuşit fără defecte “tehnice” ce pot surveni în cazul în care nu sunt respectaţi anumiţi parametrii.

Cum se realizează panoramele?

Metoda de realizare a panoramelor este aceeaşi în majoritatea cazurilor fiind necesare doar mici adjustări pentru fiecare situaţie. Pentru a realiza o panoramă este important să blocaţi modificările aduse timpului de expunere (în cazul în care fotografiaţi pe un mod automat) sau să fotografiaţi pe modul manual pentru a obţine o valoare constantă a expunerii.

Valoarea timpului de expunere trebuie să fie aceeaşi în fiecare fotografie pentru a obţine o lumină uniformă în cadrul final. Acest lucru se poate realiza prin apăsarea butonului de blocare a expunerii sau prin realizarea fotografiei pe modul manual.

În momentul în care toate detaliile tehnice sunt reglate puteţi începe să realizaţi cele “n” fotografii ce vor compune panorama. Începeţi întotdeauna din partea stângă (în cazul în care sunteţi dreptaci) şi declanşaţi din două în două treimi de cadru. Declanşarea în acest mod reprezintă faptul că o treime din fotografia precedentă se va regăsi şi în fotografia următoare, creându-se astfel o zonă a elementelor comune.

În cazul în care dispuneţi de un trepied veţi putea realiza panoramele mult mai uşor, menţinând o mişcare uniformă fără diverse greşeli ce le-aţi putea realiza în mod normal. Dacă alegeţi să realizaţi panorama de pe trepied puteţi achiziţiona şi un cap panoramic ce va înlătura eventuale distorsiuni creeate în urmă rotaţiei.

Achiziţionarea unui cap panoramic reprezintă varianta mai costisitoare pentru a realiza panorame şi poate fi înlocuită cu o mişcare sigură a mâinii şi cu respectarea anumitor reguli precum cea a celor două treimi de cadru.


Care sunt parametrii ce nu trebuie modificaţi?


Pentru a obţine o panoramă cât mai reuşită este important să creeaţi încă de la început cadre aproximativ identice din punct de vedere tehnic pentru a nu da naştere unor fluctuaţii de lumină ce vor strica aspectul întregului cadru.

Unul dintre cei mai importanţi parametrii tehnici este timpul de expunere. Modificând timpul de expunere chiar şi cu o treaptă de la un cadru la altu veţi creea o diferenţă a luminii existente ce va fi foarte evidentă în locurile de imbinare a fotografiilor.

Menţinerea unor valori exacte a timpului de expunere se poate realiza prin măsurarea expunerii manual fiind necesară astfel evitarea oricărui mod automat/semi-automat ce modifică unul dintre parametrii.

Valoarea diafragmei este deasemenea foarte importantă datorită faptului că poate intensifica sau scădea contrastul existent în cadrele ce alcătuiesc panorama. În cazul în care realizaţi o panoramă interioară modificând valoarea diafragmei se va modifica atât câmpul de profunzime cât şi intensitatea anumitor reflexii şi a anumitor zone mai puţin luminate din cadru.

Unul dintre parametrii ce nu trebuie modificat este şi temperatura de culoare (white-balance).Modificând valoarea acestui parametru veţi obţine o gamă de culori diferită în fiecare cadru, fiind astfel necesară foarte multă muncă în etapa post-procesării pentru a compensa această diferenţă.



După ce aţi realizat toate fotografiile necesare obţinerii unei panorame este momentul să le unţiti fie manual fie cu ajutorul unui software de îmbinare. Voi începe întâi cu prezentarea variantei de îmbinare manuală a fotografiilor prin intermediului arhicunoscutului soft, Adobe Photoshop.

Pentru a uni fotografiile începeţi prin deschiderea tuturor şi realizarea unui nou document de o lăţime/lungime ideală pentru a cuprinde toate cadrele. Adăugaţi apoi primele două fotografii şi îmbinaţi-le în aşa fel încât să obţineţi o zonă comună iar apoi să ştergeţi marginea interioară a celei de-a doua fotografie.

Repetaţi procedura pentru fiecare imagine iar în final uniţi-le pentru a crea panorama. Veţi obţine cu siguranţă o diferenţă de poziţionare a cadrelor, însă aceea va fi eliminată prin decuparea imaginii pentru dimensiunile finale. În urma realizării acestui scurt procedeu veţi obţine o panoramă destul de bine realizată fără urme evidente în zonele îmbinărilor.

Varianta de “îmbinare automată” a fotografiilor este la îndemâna oricui nefiind necesare cunoştiinţe în diverse programe de editare grafică. Pentru unirea fotografiilor necesare realizării panoramei următoarele softuri vă pot fi de mare ajutor: RealViz Stitcher, Panorama Tools, Microsoft ICE, AutoStitch, AutoPano, 360 degrees of freedom şi Panorama Factory. Lista softurilor pentru realizarea panoramelor este foarte lungă, existând foarte multe ce vă pot uşura munca din programele clasice de editare foto. Personal, recomand Microsoft ICE, mi s-a părut cel mai simplu de utilizat oferind totodată rezultate extrem de bune.


Care sunt accesoriile necesare realizării unei panorame?

Unul dintre accesoriile indispensabile realizării panoramelor este clasicul trepied ce nu ar trebui să lipsească din geanta foto a fiecărui pasionat de fotografie. Trepiedul vă va ajuta foarte mult în realizarea unei panorame oferindu-vă un punct fix de sprijin în jurul căruia puteţi roti aparatul fără a varia distanţa de la un cadru la altu.

Un alt accesoriu foarte important este filtrul gradual (despre filtrele foto), filtru ce vă poate ajuta să expuneți corect întreg cadrul în cazul în care surprindeți o parte din orizont sau aveți soarele în prim plan. Filtrul vă va subexpune unul dintre planuri, ajutându-vă să aveți o expunere uniformă pe întreg cadrul.

Un ultim accesoriu desul de important este capul panoramic ataşat unui trepied normal. Folosind un cap panoramic veţi evita toate distorsiunile ce pot strica întreg aspectul panoramei finale. Preţul unui astfel de accesoriu este însă foarte mare şi aproape inaccesibil pentru majoritatea pasionaţilor de fotografie. Puteţi însă realiza acelaşi lucru şi fără un cap panoramic, creând o serie de mişcări ale mânii ce vor rezulta cadre din aceeaşi perspectivă, evitând astfel în mare parte distorsiunile.