vineri, 16 decembrie 2016
joi, 15 decembrie 2016
Masivul Bucegi-Din satul Peștera
Pe langă vf. Scara, printre Turnurile Țiganești, peste Pagina Crucii
Vidraru Lake
It lies in the shadow of the Făgăraș Mountains. A village lies submerged at the bottom of this lake.
Vidraru Lake is a reservoir lake created in 1965 on the Arges River for electricity production. It has 465 million cubic metres of water, with a length of 10.3 km and a width of 2.2 km, thus accumulating a total area of 870 hectares and maximum depth of 155 metres.
Underground power station is situated in massive Cetatuia to a depth of 104 metres and can provide annual energy production of 400 GWh. In an average hydrological year, Vidraru hydroelectric power plant, can produce approximately 400 GWh of electricity. It has an installed capacity of 220 MW.
Mount Plesa was famous statue 'Energia' of Prometheus by lightning in his hand, a symbol of electricity.
Situated between the mountains and the Massif Ghitu brow, lake gathers the waters of rivers Capra, Buda and several direct tributaries (River Lady, and Valsan Cernatul, topology, Valea lui Stan and clear), with a total flow of about 5.5 m3 / s .
The total area of the lake is 893 ha, length of 10.3 kilometers, maximum width of 2.2 km in the Wolf Valley – mantis and a circumference of 28 km. Maximum water depth is 155 m high curved dam near 166 m with a length of 307 metres crown. Water volume is 465 million m³. The normal retention is 830.00 metres above sea level (mdM).
Vidraru dam construction took five years and a half starting in 1960 . For this achievement, it took 42 km of underground tunnels were excavated 1.768 million m3 of rock, of which about 1 million underground bands have 930,000 m3 of concrete of which 400,000 m3 underground and also were installed 6300 tonnes of electromechanical equipment.
On completion it was located, measured in height, approximately the 8th place in Europe and ranked 20th in the world.
On Lake Vidraru, people can practice the extreme sport of bungee jumping. Only a few hundred metres of the dam tourists can go to the House Argeseana “and the pier where the practice of leisure boat racing.
The town of Curtea de Arges coming to DN1 (Cartisoara village, SB), the road passing through hydropower plant to Vidraru the dam, followed by right lake is spectacular Vidraru Transfagarasan (DN7C).
Satul Ciocanu - Brașov
Ca o particularitate, extrem de spectaculos este faptul ca din anumite locuri ale satului Ciocanu, se poate admira in toata splendoara sa, atat Masivul Bucegi cat si Masivul Piatra Craiului. Este un peisaj de vis absolut.
Batranii din Satul Ciocanu, spun ca foarte aproape de locul unde e situat “Drumul Liniei” sau “In Linie”, trecea granita imperiului Austro-Ungar cu Tara Romaneasca sau Valahia cum i se mai spunea pe atunci. O astfel de istorie o are un loc anume (asezarea pietrelor atesta acest lucru), despre care se spune ca ar fi fost chiar un punct de comanda pe granita. Dealtfel, tot in zona se pot observa niste “ochiuri desenate” din pietre puse unele peste altele, astfel ca nu ti-ar trebui mare vocatie de istoric, ca sa poti jura ca pe vremuri acolo erau cuiburi de mitraliera, mai ales daca tii cont de pozitia lor strategica in cadrul zonei.
Drumul care trece prin fata cabanei, se mai numeste si “Drumul Liniei” sau “In Linie”, deoarece desparte Judetul Brasov de Judetul Arges. Astfel cabana este situata in Jud Arges, iar stalpii electrici de peste drum, precum si conducta de apa potabila tin de judetul Brasov.
Satul Ciocanu, printre putinele localitati din zona - gen Bran, Moieciu - (poate chiar din tara!) nu a fost atins de “marea colectivizare” adusa de regimul comunist. Astfel ca dupa 1990 locuitorii satului Ciocanu, erau printre cei putini din Romania, cu terenurile si proprietatile ramase intacte si pe vremea comunistilor, asa cum le-au mostenit ei, de dinaintea celui de al doilea Razboi Mondial. Din informatiile pe care eu le detin, originile Satului Ciocanu se afla cumva inainte de anul 1900...
Indeletnicirea de baza a satenilor autentici ai satului Ciocanu, era crescutul oilor si vacilor. Mai la tot pasul poti vedea salase de vite cu podul plin de fan, cosit din vara. Aceste salase (grajduri) adaposteau vitele iarna, pentru ca satenii sa nu mai care fanul la grajdul din sat.Batranii din Satul Ciocanu, spun ca foarte aproape de locul unde e situata cabana, trecea granita imperiului Austro-Ungar cu Tara Romaneasca sau Valahia cum i se mai spunea pe atunci. O astfel de istorie o are un loc anume (asezarea pietrelor atesta acest lucru), despre care se spune ca ar fi fost chiar un punct de comanda pe granita. Dealtfel, tot in zona se pot observa niste “ochiuri desenate” din pietre puse unele peste altele, astfel ca nu ti-ar trebui mare vocatie de istoric, ca sa poti jura ca pe vremuri acolo erau cuiburi de mitraliera, mai ales daca tii cont de pozitia lor strategica in cadrul zonei.
joi, 1 decembrie 2016
Ziua națională a României
Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.
Istoric
Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României. În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.
În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.
Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.
Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.
Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci a obiectivei anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Ion Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.
În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.
Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.
Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.
Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci a obiectivei anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Ion Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)