Ca o particularitate, extrem de spectaculos este faptul ca din anumite locuri ale satului Ciocanu, se poate admira in toata splendoara sa, atat Masivul Bucegi cat si Masivul Piatra Craiului. Este un peisaj de vis absolut.
Batranii din Satul Ciocanu, spun ca foarte aproape de locul unde e situat “Drumul Liniei” sau “In Linie”, trecea granita imperiului Austro-Ungar cu Tara Romaneasca sau Valahia cum i se mai spunea pe atunci. O astfel de istorie o are un loc anume (asezarea pietrelor atesta acest lucru), despre care se spune ca ar fi fost chiar un punct de comanda pe granita. Dealtfel, tot in zona se pot observa niste “ochiuri desenate” din pietre puse unele peste altele, astfel ca nu ti-ar trebui mare vocatie de istoric, ca sa poti jura ca pe vremuri acolo erau cuiburi de mitraliera, mai ales daca tii cont de pozitia lor strategica in cadrul zonei.
Drumul care trece prin fata cabanei, se mai numeste si “Drumul Liniei” sau “In Linie”, deoarece desparte Judetul Brasov de Judetul Arges. Astfel cabana este situata in Jud Arges, iar stalpii electrici de peste drum, precum si conducta de apa potabila tin de judetul Brasov.
Satul Ciocanu, printre putinele localitati din zona - gen Bran, Moieciu - (poate chiar din tara!) nu a fost atins de “marea colectivizare” adusa de regimul comunist. Astfel ca dupa 1990 locuitorii satului Ciocanu, erau printre cei putini din Romania, cu terenurile si proprietatile ramase intacte si pe vremea comunistilor, asa cum le-au mostenit ei, de dinaintea celui de al doilea Razboi Mondial. Din informatiile pe care eu le detin, originile Satului Ciocanu se afla cumva inainte de anul 1900...
Indeletnicirea de baza a satenilor autentici ai satului Ciocanu, era crescutul oilor si vacilor. Mai la tot pasul poti vedea salase de vite cu podul plin de fan, cosit din vara. Aceste salase (grajduri) adaposteau vitele iarna, pentru ca satenii sa nu mai care fanul la grajdul din sat.Batranii din Satul Ciocanu, spun ca foarte aproape de locul unde e situata cabana, trecea granita imperiului Austro-Ungar cu Tara Romaneasca sau Valahia cum i se mai spunea pe atunci. O astfel de istorie o are un loc anume (asezarea pietrelor atesta acest lucru), despre care se spune ca ar fi fost chiar un punct de comanda pe granita. Dealtfel, tot in zona se pot observa niste “ochiuri desenate” din pietre puse unele peste altele, astfel ca nu ti-ar trebui mare vocatie de istoric, ca sa poti jura ca pe vremuri acolo erau cuiburi de mitraliera, mai ales daca tii cont de pozitia lor strategica in cadrul zonei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu