Herastrau Park, Bucharest

Facebook, 20 photos - http://goo.gl/MKvjas

Flickr - http://goo.gl/TeCeUC

Panoramio - http://goo.gl/oPqRLM

English and Romanian - wikipedia 

- Herăstrău Park is a large park on the northern side of Bucharest, Romania, around Lake Herăstrău, one of the lakes formed by the Colentina River. The park has an area of about 1.1 km², of which 0.7 km² is the lake. Initially, the area was full of marshes, but these were drained between 1930 and 1935, and the park was opened in 1936. The park is divided into two zones: a rustic or natural zone (the Village Museum), which is left more or less undisturbed, and a public/'active' domain with open areas for recreation activities. Small boats are allowed on the lake.

- The park was initially intended to be called Parcul Național, but it was renamed Parcul Carol II during the period of the Carol II of Romania's cult of personality. Following WWII, it was renamed Parcul I. V. Stalin, featuring a statue of Stalin at its entrance. The park was renamed and the statue was torn down in 1956 as part of the De-Stalinization in Romania.

Its current name, Herăstrău, named after the Herăstrău lake, has its origin in a dialectal version of the word ferăstrău in standard Romanian, meaning saw or sawmill, referring to the water-powered sawmills that were once found the Colentina river which flowed through it.

- The area of the park has been inhabited since the Paleolithic, traces of settlements being found at the Herăstrău sand quarry, including flint tools made by the Mousterian culture, a culture generally associated with the Neanderthals. During the quaternary glaciation, the area was inhabited by large mammals such as the woolly rhinoceros and the mammoth, bones of the latter being found in the Herăstrău sand quarry

- Parcul Herăstrău este un parc de mare întindere al Bucureștiului, situat în partea de nord a orașului, delimitat de B-dul Prezan Constantin, B-dul Aviatorilor, Șos.Nordului, Str. Elena Văcărescu, Șos. București-Ploiești, Șos. Kiseleff. A fost construit în 1936 pe malurile Lacului Herăstrău (74 ha). Suprafața sa totală este de 187 ha. Lacul din centrul parcului face parte din lanțul de lacuri antropice al râului Colentina.

- Înainte de 1930, zona pe care se află astăzi parcul era o zonă mlăștinoasă care a fost asanată în perioada 1930-1935. Cu această ocazie s-a pus și problema amenajării întregii suprafețe rămase liberă, ținând cont și de faptul că în zona respectivă exista deja Arcul de Triumf. S-au expropriat câteva zeci de locuințe sărace și o întreprindere industrială, s-au trasat alei pentru a face loc în mai 1939 celui mai întins spațiu verde la acea vreme din București. Proiectele pentru acest parc au fost realizate de arhitecții Ernest Pinard și Rebhun. Fr. Rebhun a fost un talentat și prolific arhitect peisagist austriac care a contribuit la crearea compoziției vegetale (arbori, arbuști, flori), iar arhitectul român Octav Dobrescu a proiectat aleile.

- În 1951, parcul a fost extins, transformat și reinaugurat în forma sa actuală. De-a lungul istoriei sale, parcul s-a numit Parcul Național, Parcul Carol al II-lea și Parcul I. V. Stalin. Pe când avea această ultimă denumire, la intrarea în parc s-a aflat o statuie a lui Stalin, ridicată în 1951 și demolată în 1962. În 1936, din inițiativa profesorului Dimitrie Gusti, s-a înființat Muzeul Satului pe malul lacului Herăstrău. Teatrul de Vară din Herăstrău situat lângă Muzeul Satului a fost construit în 1956.

- În ultimii ani, numeroase terase și localuri din parc, construite ilegal sau a căror autorizație a expirat, au fost demolate, dar nu toate.

Dobrogea, Dobrudža, Dobrudza, or Dobrudja

Facebook 20 photos - http://goo.gl/qLC87d

English and Romanian - wikipedia

- Dobruja also spelled Dobrudža, Dobrudza, and Dobrudja — is a historical region shared today by Bulgaria and Romania. It is situated between the lower Danube River and the Black Sea, and includes theDanube Delta, Romanian coast, and the northernmost part of the Bulgarian coast. The territory of Dobruja comprises Northern Dobruja, which is part of Romania, and Southern Dobruja, which belongs to Bulgaria.

- The territory of the Romanian region Dobrogea is now organised as the counties of Constanța and Tulcea, with a combined area of 15,500 km² (6,011 sq. miles) and a population of slightly less than a million. Its main cities are Constanța, Tulcea, Medgidia and Mangalia. Dobrogea is represented by dolphins in the coat of arms of Romania. The Bulgarian region of Dobrudzha is divided between the administrative regions ofDobrich and Silistra. This part has a total area of 7,565 km², with a combined population of some 350,000 people, the main towns being Dobrich and Silistra (regional seats).

- With the exception of the Danube Delta, a marshy region located in its northeastern corner, Dobruja is hilly, with an average altitude of about 200–300 metres. The highest point is in the Țuțuiatu (Greci) Peak in the Măcin Mountains, having a height of 467 m. The Dobrogea Plateau covers most of the Romanian part of Dobruja, while in the Bulgarian part the Ludogorie Plateau is found. Lake Siutghiol is one of the most important lakes in Northern Dobruja.

- Dobruja lies in the temperate continental climatic area; the local climate is determined by the influx of oceanic air from the northwest and northeast and continental air from the East European Plain. Dobruja's relatively level terrain and its bare location facilitate the influx of humid, warm air in the spring, summer and autumn from the northwest, as well as that of northern and northeastern polar air in the winter. The Black Sea also exerts an influence over the region's climate, particularly within 40–60 kilometres from the coast. The average annual temperatures range from 11 °C inland and along the Danube to 11.8 °C on the coast and less than 10 °C in the higher parts of the plateau. The coastal region of Southern Dobruja is the most arid part of Bulgaria, with an annual precipitation of 450 millimetres.

- Dobruja is a windy region once known for its windmills. About 85–90% of all days experience some kind of wind, which usually comes from the north or northeast. The average wind speed is about twice higher than the average in Bulgaria. Due to the limited precipitation and the proximity to the sea, rivers in Dobruja are usually short and with low discharge. However, the region has a number of shallow seaside lakes with brackish water.

- Dobrogea este un habitat istoric și geografic care face parte din teritoriul României și Bulgariei, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Regiunea era cunoscută în trecutul istoric sub numele deSciția Mică. Din punct de vedere administrativ cuprinde în România județele Tulcea și Constanța iar în Bulgaria — regiunile Dobrici și Silistra.

- Principalele orașe sunt, în nord: Constanța, Tulcea, Medgidia și Mangalia, la care se adaugă stațiunile balneo-climaterice și de vacanță de pe litoralul românesc: Mamaia, Eforie, Costinești și stațiunile din zona Comorova aMangaliei. Dobrogea cuprinde în partea de nord-est Delta Dunării, habitat aflat pe lista patrimoniului mondialUNESCO.

- În sud, în Bulgaria, principalele orașe sunt Dobrici, Silistra și Cavarna, iar situri turistice sunt stațiunile Albena,Balcic, Șabla, precum și cetatea medievală de pe capul Caliacra.

- Dobrogea este limitată la nord de Delta Dunării și de Munții Măcinului, la est de Marea Neagră, și la vest de cursul inferior alDunării. Dobrogea cuprinde în nord-estul Bulgariei regiunile Dobrici și Silistra. Apele curgătoare de pe teritoriul ei sunt puține la număr, scurte, cu un debit mic și ele se varsă în limanele de pe țărmul Mării Negre. Cele mai importante râuri sunt: Taița,Telița, Slava, Casimcea. Unele limane sunt sărate (Sinoe și Techirghiol), altele dulci (Babadag, Razim, Golovița, Zmeica,Tașaul, Agigea și Tatlageac.

- Din punct de vedere geologic, Dobrogea cuprinde trei unități : cea mai recentă, formată din aluviuni fluviale și marine Holocene, este Delta Dunării în nord-est; cea mai veche este masivul hercinian al Măcinului în nord-vest, care cuprinde roce efusive și sedimente paleozoice și mezozoice; în sud se întinde podișul moesic care pe un soclu mezozoic prezintă sedimentecenozoice și neozoice.

- Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au perindat mai multe armate: ale perșilor, apoi cele romane iar mai târziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spreBalcani și Constantinopol. - După anexarea de către România în anul 1877 Dobrogea a cunoscut din nou o perioadă de pace și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră în anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea înneolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”).

- În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile Histria, Callatis și Tomis, iarDionysopolis în partea bulgară. Coloniile grecești se organizează după modelul polis-ului grecesc. Inițial Histria era cea mai prosperă dintre colonii, însă, ca urmare a împotmolirii golfului, decade, și Tomisul devine cea mai importantă cetate de pe malul de vest al Mării Negre. Coloniile își exercitau influența asupra unui teritoriu mai larg decât cel al cetății propriu-zise.

- În aceeași perioadă încep să se constituie și formațiunile statale ale geților. Inscripțiile de la Histria menționează relații cu conducătorii geți Zalmodegikos și Rhemaxos (sec. III î.Hr.). Câtăva vreme, cetățile dobrogene se află sub stăpânirea perșilor, apoi, în perioada elenistică, se aliară cu Regatul Pontului, puterea dominantă în Marea Neagră, înainte de a trece sub stăpânirea Romei în anul 46, fiind incluse în provincia romană Moesia.

- În antichitate, Dobrogea era cunoscută sub denumirea de Sciția Mică (Scythia Minor, denumire romană). Începând cu secolul XX, unii istorici au început, sub influența naționalismului romantic, să folosească și denumirea anacronică de Dacia Pontica. Numele actual vine de la despotul bulgar Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec,Pliniu cel Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci.

- Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal în fruntea unei armate de daci, carpi și sarmați invadează provincia Moesia Inferior. Legiunile romane sub conducerea lui Traian înfrâng pe invadatori în două rânduri: odată pe Râul Iantra și a doua oară în sudul Dobrogei la lângă localitatea Adamclisi de astăzi. Pentru comemorarea celei de-a doua victorii în locul bătăliei s-a înființat localitatea Tropeum și în anul 109 d.Hr s-a înălțat monumentul Tropaeum Traiani.

- În afară de o invazie a costobocilor în 172 d.Hr. primele două secole reprezintă o perioadă de stabilitate și prosperitate pentru regiune. În secolul III. mai multe valuri de invazii ale popoarelor migratoare duc la devastarea regiunii. În anul 271 împăratul Aurelian îi infrânge pe carpi la nord de Dunăre, pe o parte din ei colonizându-i lângăCarsium și ajută în reconstrucția provinciei. În timpul domniei împăratului Dioclețian Dobrogea devine provincie separată sub numele de Sciția (Scythia), parte a diocezei romane Tracia (Thraciae).

- Împăratul Constantin cel Mare îi înfrânge pe goți care au atacat provincia în anii 331-332. După devastarea provinciei în 384-386 de către ostrogoți, orașele și infrastructura Dobrogei sunt refăcute în timpul împăraților Licinius, Iulian Apostatul și Valens.

Schitul Berca ✥۩♚۩✥

Biserica cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" din comuna Berca, judetul Buzau(Biserica monument)

Am trecut de nenumarate ori pe drumurile ce insotesc albia Buzaului, in sus si in jos, mirandu-ma de ruinele ce se vedeau pe culmea dealului, la Berca. Cu ani in urma, cineva mi-a spus ca acolo, sus, fusesera candva niste curti din vremea Brancoveanului si-apoi o manastire veche se randui-se-ntre zidurile groase. Se mai vorbea si de un post de observatie de unde, secole la randul, s-a putut vedea campia Buzaului ca-n palma, intr-o parte, dealurile in care se ascundeau comori de-ale gotile (si pe care se soreau podgoriile cu rod de chihlimbar), intr-o alta parte, 'spate' tinand locului Carpatii de Curbura. Era loc strategic, si vreme de doua razboaie mondiale s-a stat de veghe-n clopotnita manastirii. Asta pana cand nemtii au bombardat-o si-au facut-o una cu pamantul.

Dupa razboi, s-ar fi putut aseza la loc rosturile manastirii, s-ar fi putut recladi zidul de incinta, chiliile... Dar nu s-a voit. Acolo, pe dealul acela saraturos de la Berca, manastirea cea veche trebuia lasata sa intre-n uitare – fara ca macar cineva sa-si inchipuie ce comoara uluitoare se afla inlauntrul ei! Asta s-a descoperit mai incoace, in deceniul din urma, dupa ce in biserica din mijlocul ruinelor de pe deal au inceput a se tine din nou slujbe si-un suflet de om s-a asezat la picioarele Domnului...

Renasterea unei manastiri din vremea brancovenilor

In 2003, roata istoriei s-a-ntors si-o maicuta a venit sa dea din nou viata vechii manastiri. Monahia Casiana a venit la Berca de-aproape, din Manastirea Ratestilor, cu as­cul­tare sa reinstaureze viata duh­ov­ni­ceas­ca. Mai tot timpul a avut pe cate cine­va langa ea, o maica mai batrana, ori o sora mai tanara, dar e singura care n-a mai parasit locul acesta im­preg­nat de duh sfant, care, desi se afla, in linie dreapta, la cateva sute de metri de asezarile localitatii Berca, e atat de izolat de lume, dat fiind dea­lul ce trebuie urcat pieptis, pe drum de pamant... Este al noualea Craciun pe care-l face aici. Acum, alaturi ii e sora Mihaela, cu care-mparte micile griji ale pregatirilor – acele pregatiri simple, din orice casa de crestin. Numai ca, la Schitul Sfintii Ar­han­gheli Mihail si Gavril – caci acesta ii e hramul – mai importanta e pre­ga­tirea spirituala. 'Asteptam Craciunul cu bucurie duhovniceasca. Noi, monahii, asteptam Nasterea Domnului cu o stare duhovniceasca extraordinara. La noi, nu este ceva deosebit ca avem un bradut impodobit sau cozonac pe masa, ce noi simtim spiritual in acest moment e important. Desigur, se aprind luminitele in brad, dar in primul rand trebuie sa aprindem lumina in sufletele nostre.'

O intreb pe maica stareta a schitului de la Berca in ce fel percepe izolarea de lume? 'Inceputul vietii mele monahale a fost la Manastirea Varatec, unde si azi sunt peste 300 de vietuitoare. Apoi, am fost in Manastirea Ratesti, unde erau peste 150 de vietuitoare. Din 2008, aici, la Berca, am fost mereu numai cate doua monahii. Dar vreau sa va spun un singur lucru: starea spirituala deosebita pe care am trait-o aici n-am trait-o la niciuna dintre celelalte doua manastiri. E ceva dumnezeiesc, ce vine pe pamant o data cu Mantuitorul. Pare ca Mantuitorul se coboara intre noi. El spune: «Acolo unde se aduna doi sau trei, eu sunt in mijlocul lor».'

In vale, chiar sub dealul manas­tirii, e biserica parohiala din Berca. Noua, inalta, frumoasa... 'Maicuta, ajung enoriasii si la dumneavoastra?', o intrebam. 'O parte vin, dar intrucat drumul e greu, tinerii mai putin merg la biserica de Nastera Domnului, iar cei batrani nu au putere sa urce. Noi ne multumim cu acele persoane care se incumeta sa vina la noi... Ne rugam impreuna cu ei si-i asezam cu noi la masa.'

Maica Stareta Casiana isi amin­teste de primul ei Craciun, la Sch­itul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril din Berca. 'Am venit in octombrie si la scurta vreme a inceput si postul... Mi-a fost mai greu la inceput. M-am simtit... cum sa va zic? – m-am simtit straina, la inceput. Apoi, in urmatorii ani, m-am atasat mult de acest lacas. Daca cineva m-ar chema din nou la Varatec, nu stiu daca m-as mai intoarce...' Cu vorbele astea o lasam sa-si pregateasca sufletul pentru sarbatoarea cea mare a Nasterii Domnului.

Ctitoria Candestilor

Schitul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril – aceasta denumire a luat-o fosta manastire Berca, dupa redeschiderea ei, in 2003, este ctitorie din secolul al XVII-lea a boierilor Candesti. Acestia se trag din zona Patarlagele, Buzau. 'Au avut pamant la Berca unde au ridicat, in 1694, aceasta biserica. Mai inainte, la 1672, au ridicat aici, pe deal, un conac boieresc, folosit dupa ridicarea bisericii drept casa a egumenului sau staretie', imi lamureste istoria locului maicuta Casiana. La 1694,

au ridicat biserica, apoi corpul de chilii si clopotnita. 'Toate aceste lacasuri sunt monumente istorice de categoria A. Dintre ele, a rezistat in timp numai biserica. Celelalte, in proportie de 90%, sunt ruine. La Berca, manastirea a fost construita in stil de cetate medievala de secolul XVII si era incinta inchisa, asa cum erau incintele brancovenilor. Functia de aparare a zidurilor e probata de grosimea lor, care se vede si azi. Turnul clopotnitei a folosit ca turn de observatie in timpul razboaielor, iar in 1945 a fost bombardat de catre nemtii in retragere. Acestia au bombardat intrega constructie: ziduri, case, chilii, biserica... A venit vremea sa incercam sa le punem la loc.'

Cuvinte duhovnicesti 

'Nu sunt in masura sa dau sfaturi. Ca muritor de rand, doresc tuturor sa aiba pace duhov­ni­ceasca, sa nu se indeparteze de casa lui Dumnezeu, de corabia noastra, acolo unde gasim mantuirea. Daca azi Manastirea Berca se afla in ruina, lucrul asta poate fi indreptat. Romanii, cand vor trece pe langa dealul cu ruine de la Berca, sa stie ca acolo cineva a pus mult suflet. Au ramas ruine din cauza timpurilor neprielnice si nadajduim ca Dumnezeu, in bunatatea lui, va randui timpul potrivit ca aceste ruine sa glasuiasca din nou, chiar daca azi ele stau in tacere', avea sa-mi spuna, la despartirea de schitul de la Berca, Maica stareta Casiana. 'Dumnezeu sa va lumineze de sarbatori sufletul si calea!'

Biserica monument de la Berca

Biserica Schitului din Berca, la fel ca si ruinele curtii vechi si ale chiliilor din secolul al XVII-lea, este monument istoric, clasificat ca atare. Maica stareta Casiana a venit aici in 2003 cu misiunea clara de a se ocupa de restaurare. Nu si-a imaginat insa ca va fi martora unei descoperiri epo­ca­le. 'Exista o banuiala ca bise­ri­­ca asta, care avea o pictura a unui zugrav cunoscut din seco­lul al XIX-lea, Nicolae Theodo­rescu, ascundea o fresca mai importanta inca. S-a decapat aceasta pictura inca de la inceputul lucrarilor de restaurare, in 2004, si asa s-a ajuns la pictura originala, cea a lui Parvu Mutu, datand de la 1694. O descoperire extraordinara. S-au investit circa 3 miliarde – suma primita de la Secretariatul de Stat pentru Culte – dar in vara lui 2005 fondurile s-au epuizat, iar santierul a ramas deschis. S-a ajuns la faza de integrare cu­loa­re si completare a lacu­ne­lor, dar, din nefericire, de atunci n-a mai putut fi obtinuta finantare. E o situatie grea, dar eu am credinta ca patronii nostri, Sfintii Arhan­gheli, care nu au lasat ca aceasta biserica sa se ruineze in cei 320 de ani de cand e ridicata, vor randui ziua in care vom putea duce lucrarile de restaurare la bun sfarsit. In decursul a 8 ani am inaintat documentatii si memorii si tot ce am putut catre Secretariatul de Stat pentru Culte si Ministerul Culturii, e tot ce am putut eu face. Am incercat sa aduc fonduri din exterior, insa din cauza ca nu avem carte funciara pentru terenul pe care este biserica si monumentul nu am putut atrage fonduri euro­pene. Sper ca Dumnezeu sa ne ajute, dupa 1 ianuarie, sa putem obtine o hotarare judecatoreasca si apoi sa ne ajute sa ducem lucrarile mai usor. Toate cu randuiala lui Dumnezeu.'