The Danube Delta-Romania

Facebook, 400 photos - http://goo.gl/i31udd

Facebook, 500 photos - http://goo.gl/DV42qk

YouTube, video - http://goo.gl/58Pidn

YouTube - http://goo.gl/om2ZzB

Flickr - http://goo.gl/CR8UED

Panoramio - http://goo.gl/kHzUTI

English and Romanian

- The Danube Delta, is the second largest river delta in Europe, after the Volga Delta, and is the best preserved on the continent. The greater part of the Danube Delta lies in Romania (Tulcea county), while its northern part, on the left bank of the Chilia arm, is situated in Ukraine (Odessa Oblast). The approximate surface is 4152 km², of which 3446 km² are in Romania. If one includes the lagoons of Razim-Sinoe (1015 km² of which 865 km² water surface), which are located south of the delta proper, but are related to it geologically and ecologically (their combined territory is part of the World Heritage Site), the total area of the Danube Delta reaches 5165 km².

- The modern Danube Delta began forming after 4,000 BC in a gulf of the Black Sea, when the sea rose to its present level. A sandy barrier blocked the Danube gulf where the river initially built its delta. Upon filling the gulf with sediments, the delta advanced outside the barrier-blocked estuary after 3,500 BC building several successive lobes: the St. George I (3,500-1,600 BC), the Sulina (1,600-0 BC), the St. George II (0 BC-Present) and the Chilia or Kilia (1600 AD-Present). Much of the alluvium in the delta and a major expansion of its surface area in the form of lobes resulted from soil erosionassociated with clearing of forests in the Danube basin during the 1st and 2nd millennium.

- Geologist Liviu Giosan toldThe New York Times that, Probably 40 percent of the Delta was built in the last 1,000 years. Finding that was like a eureka moment. The Danube Delta is a low alluvial plain, mostly covered by wetlands and water. It consists of an intricate pattern of marshes, channels, streamlets and lakes. The average altitude is 0.52 m, with 20% of the territory below sea level, and more than half not exceeding one meter in altitude. Dunes on the most extensive strandplains of the delta (Letea and Caraorman strandplains) stand higher (12.4 m and 7 m respectively). The largest lakes are Dranov (21.7 km²), Roșu (14.5 km²), Gorgova (13.8 km²).

- Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord formează granița cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparținUcrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuniaduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aprox. 40 m². Dunărea, ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă :

- Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi, la Furca Sfântu Gheorghe (în turcește Çatal Çedırlezuneori transcris în română „Ceatal Sf.-Gheorghe”) se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântu Gheorghe. Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele șialuviunile Dunării. Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei, și spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

- La capătul unui drum ce depăşeşte 2.860 km colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 80% din suprafaţa Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 10 000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume, cunoscută şi ca una din marile zone umede ale planetei. Întinderile de apă şi uscat care s-au format aici conferă condiţii de viaţă bune pentru un număr mare de specii de plante şi animale.

- Dintre acestea, stuful formează una dintre cele mai întinse suprafeţe compacte din lume, iar pădurile Letea şi Caraorman reprezintă limita nordică pentru două specii rare în ţara noastră de stejar, frecvent întâlnite în zonele sudice ale peninsulei Balcanice şi Italice. Alături de numărul mare de plante acvatice şi terestre se întâlnesc aici şi coloniile de pelicani şi cormorani atât de specifice Deltei Dunării precum şi un număr mare de alte păsări acvatice care trăiesc sau vin aici pentru a cuibări sau ierna. Se remarcă deasemenea şi numărul mare de specii de pesti cu valoare ecologică dar şi economică ridicată. Se poate spune că prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al biodiversităţii, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal. Multe specii vegetale sau animale au constituit, totodată şi importante resurse naturale, exploatabile economic care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi timpuri. Aşezările omeneşti înfiinţate s-au bazat, în principal pe valorificarea resurselor naturale dezvoltâdu-se, astfel activităţi economice tradiţionale şi relaţii sociale caracteristice. Ulterior, s-a manifestat tendinţa de supraexploatare a unor resurse naturale.

- Această tendinţă, care se manifestă şi în prezent printr-o presiune crescută asupra acestor resurse şi în special asupra peştelui şi păşunilor, precum şi tendinţa de a dezvolta unele activităţi economice nepotrivite sistemului deltaic, aşa cum a fost situaţia investiţiei pentru exploatarea nisipurilor de la Caraorman, au avut drept consecinţă dereglarea echilibrului natural existent prin dispariţia unor zone de reproducere naturală a peştelui sau a altor specii, prin colmatarea unor canale sau prin apariţia fenomenului de eutrofizare a apelor lacurilor şi bălţilor, etc.

- Efectele negative generate de activitatea umană din interiorul deltei se cumulează cu cele generate de astfel de activităţi, mult mai active, care se desfăşoară în afara deltei, existând riscul ca aceste efecte conjugate să afecteze în continuare echilibrul ecosistemelor naturale şi să se agraveze dacă nu vor fi luate măsuri de reducere a fenomenelor negative, de refacere a unor zone afectate, de protejare a celor existente a căror valoare nu este afectată şi de cooperare locală sau regională în toate aceste acţiuni. Aceste caracteristici au constituit argumentele care au condus la declararea Deltei Dunării, de către Guvernul României în 1990, rezervaţie a biosferei, hotărâre confirmată, apoi de Parlamentul României, prin Legea nr. 82/1993. Valoarea universală a rezervaţiei a fost recunoscută prin includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei (1990), în cadrul Programului "Omul si Biosfera" (MAB), lansat de UNESCO în 1970, deoarece Delta Dunării îndeplineste principalele caracteristici ale unei rezervaţii a biosferei: 

a) conservă exemple de ecosisteme caracteristice şi conţine zone strict protejate, zone de utilizare tradiţională a resurselor, cum sunt, de exemplu resursele piscicole sau stuficole şi zone tampon pentru a reduce impactul activităţilor umane; 

b) este un teritoriu sau o zonă costieră/marină în care oamenii reprezintă o componentă integrală şi care este administrată pentru obiective mergând de la protecţia completă până la producţia intensivă dar durabilă; 

c) este un centru regional pentru monitoring, cercetare, educare şi instruire asupra ecosistemelor naturale şi administrate; 

d) este un loc unde factorii de decizie guvernamentali, oamenii de ştiinţă, alţi factori de decizie şi populaţia locală cooperează în dezvoltarea unui program model pentru administrarea teritoriului şi apei, pentru rezolvarea necesităţilor umane împreună cu conservarea proceselor naturale şi a resurselor biologice; 

e) serveşte ca simbol al cooperării voluntare pentru conservarea şi utilizarea resurselor pentru binele oamenilor de pretutindeni. 

- Din septembrie 1990, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă, fiind inclusă între cele peste 600 astfel de zone dar situându-se printre cele mai întinse dintre acestea. Valoarea de patrimoniu natural universal al Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării a fost recunoscută, în decembrie 1990 prin includerea a peste jumatate din suprafaţa acesteia, în Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural. Elaborată de Comitetul Patrimoniului Mondial în baza Convenţiei privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural adoptată de Statele Membre UNESCO, în 1972, această acţiune are rolul de a proteja împotriva activităţilor umane cu efecte distructive zonele a căror valoare este importantă atât pentru fiecare ţară cât şi pentru întreaga umanitate.