miercuri, 30 aprilie 2014

Dobrogea, Dobrudža, Dobrudza, or Dobrudja

Facebook 20 photos - http://goo.gl/qLC87d

English and Romanian - wikipedia
- Dobruja also spelled Dobrudža, Dobrudza, and Dobrudja — is a historical region shared today by Bulgaria and Romania. It is situated between the lower Danube River and the Black Sea, and includes theDanube Delta, Romanian coast, and the northernmost part of the Bulgarian coast. The territory of Dobruja comprises Northern Dobruja, which is part of Romania, and Southern Dobruja, which belongs to Bulgaria.
- The territory of the Romanian region Dobrogea is now organised as the counties of Constanța and Tulcea, with a combined area of 15,500 km² (6,011 sq. miles) and a population of slightly less than a million. Its main cities are Constanța, Tulcea, Medgidia and Mangalia. Dobrogea is represented by dolphins in the coat of arms of Romania. The Bulgarian region of Dobrudzha is divided between the administrative regions ofDobrich and Silistra. This part has a total area of 7,565 km², with a combined population of some 350,000 people, the main towns being Dobrich and Silistra (regional seats).
- With the exception of the Danube Delta, a marshy region located in its northeastern corner, Dobruja is hilly, with an average altitude of about 200–300 metres. The highest point is in the Țuțuiatu (Greci) Peak in the Măcin Mountains, having a height of 467 m. The Dobrogea Plateau covers most of the Romanian part of Dobruja, while in the Bulgarian part the Ludogorie Plateau is found. Lake Siutghiol is one of the most important lakes in Northern Dobruja.


- Dobruja lies in the temperate continental climatic area; the local climate is determined by the influx of oceanic air from the northwest and northeast and continental air from the East European Plain. Dobruja's relatively level terrain and its bare location facilitate the influx of humid, warm air in the spring, summer and autumn from the northwest, as well as that of northern and northeastern polar air in the winter. The Black Sea also exerts an influence over the region's climate, particularly within 40–60 kilometres from the coast. The average annual temperatures range from 11 °C inland and along the Danube to 11.8 °C on the coast and less than 10 °C in the higher parts of the plateau. The coastal region of Southern Dobruja is the most arid part of Bulgaria, with an annual precipitation of 450 millimetres.
- Dobruja is a windy region once known for its windmills. About 85–90% of all days experience some kind of wind, which usually comes from the north or northeast. The average wind speed is about twice higher than the average in Bulgaria. Due to the limited precipitation and the proximity to the sea, rivers in Dobruja are usually short and with low discharge. However, the region has a number of shallow seaside lakes with brackish water.

- Dobrogea este un habitat istoric și geografic care face parte din teritoriul României și Bulgariei, teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. Regiunea era cunoscută în trecutul istoric sub numele deSciția Mică. Din punct de vedere administrativ cuprinde în România județele Tulcea și Constanța iar în Bulgaria — regiunile Dobrici și Silistra.
- Principalele orașe sunt, în nord: Constanța, Tulcea, Medgidia și Mangalia, la care se adaugă stațiunile balneo-climaterice și de vacanță de pe litoralul românesc: Mamaia, Eforie, Costinești și stațiunile din zona Comorova aMangaliei. Dobrogea cuprinde în partea de nord-est Delta Dunării, habitat aflat pe lista patrimoniului mondialUNESCO.
- În sud, în Bulgaria, principalele orașe sunt Dobrici, Silistra și Cavarna, iar situri turistice sunt stațiunile Albena,Balcic, Șabla, precum și cetatea medievală de pe capul Caliacra.
- Dobrogea este limitată la nord de Delta Dunării și de Munții Măcinului, la est de Marea Neagră, și la vest de cursul inferior alDunării. Dobrogea cuprinde în nord-estul Bulgariei regiunile Dobrici și Silistra. Apele curgătoare de pe teritoriul ei sunt puține la număr, scurte, cu un debit mic și ele se varsă în limanele de pe țărmul Mării Negre. Cele mai importante râuri sunt: Taița,Telița, Slava, Casimcea. Unele limane sunt sărate (Sinoe și Techirghiol), altele dulci (Babadag, Razim, Golovița, Zmeica,Tașaul, Agigea și Tatlageac.

- Din punct de vedere geologic, Dobrogea cuprinde trei unități : cea mai recentă, formată din aluviuni fluviale și marine Holocene, este Delta Dunării în nord-est; cea mai veche este masivul hercinian al Măcinului în nord-vest, care cuprinde roce efusive și sedimente paleozoice și mezozoice; în sud se întinde podișul moesic care pe un soclu mezozoic prezintă sedimentecenozoice și neozoice.
- Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au perindat mai multe armate: ale perșilor, apoi cele romane iar mai târziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spreBalcani și Constantinopol. - După anexarea de către România în anul 1877 Dobrogea a cunoscut din nou o perioadă de pace și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră în anii 1916-1918, 1940-1944 și 1945-1989. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea înneolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”).

- În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile Histria, Callatis și Tomis, iarDionysopolis în partea bulgară. Coloniile grecești se organizează după modelul polis-ului grecesc. Inițial Histria era cea mai prosperă dintre colonii, însă, ca urmare a împotmolirii golfului, decade, și Tomisul devine cea mai importantă cetate de pe malul de vest al Mării Negre. Coloniile își exercitau influența asupra unui teritoriu mai larg decât cel al cetății propriu-zise.
- În aceeași perioadă încep să se constituie și formațiunile statale ale geților. Inscripțiile de la Histria menționează relații cu conducătorii geți Zalmodegikos și Rhemaxos (sec. III î.Hr.). Câtăva vreme, cetățile dobrogene se află sub stăpânirea perșilor, apoi, în perioada elenistică, se aliară cu Regatul Pontului, puterea dominantă în Marea Neagră, înainte de a trece sub stăpânirea Romei în anul 46, fiind incluse în provincia romană Moesia.
- În antichitate, Dobrogea era cunoscută sub denumirea de Sciția Mică (Scythia Minor, denumire romană). Începând cu secolul XX, unii istorici au început, sub influența naționalismului romantic, să folosească și denumirea anacronică de Dacia Pontica. Numele actual vine de la despotul bulgar Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec,Pliniu cel Bătrân, susținea că teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră era populat de geți, pe care romanii îi numeau daci. S-au stabilit în zonă mai târziu și sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci.

- Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal în fruntea unei armate de daci, carpi și sarmați invadează provincia Moesia Inferior. Legiunile romane sub conducerea lui Traian înfrâng pe invadatori în două rânduri: odată pe Râul Iantra și a doua oară în sudul Dobrogei la lângă localitatea Adamclisi de astăzi. Pentru comemorarea celei de-a doua victorii în locul bătăliei s-a înființat localitatea Tropeum și în anul 109 d.Hr s-a înălțat monumentul Tropaeum Traiani.
- În afară de o invazie a costobocilor în 172 d.Hr. primele două secole reprezintă o perioadă de stabilitate și prosperitate pentru regiune. În secolul III. mai multe valuri de invazii ale popoarelor migratoare duc la devastarea regiunii. În anul 271 împăratul Aurelian îi infrânge pe carpi la nord de Dunăre, pe o parte din ei colonizându-i lângăCarsium și ajută în reconstrucția provinciei. În timpul domniei împăratului Dioclețian Dobrogea devine provincie separată sub numele de Sciția (Scythia), parte a diocezei romane Tracia (Thraciae).
- Împăratul Constantin cel Mare îi înfrânge pe goți care au atacat provincia în anii 331-332. După devastarea provinciei în 384-386 de către ostrogoți, orașele și infrastructura Dobrogei sunt refăcute în timpul împăraților Licinius, Iulian Apostatul și Valens.
Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 23 aprilie 2014

Schitul Berca ✥۩♚۩✥

Biserica cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail si Gavril" din comuna Berca, judetul Buzau(Biserica monument)

Am trecut de nenumarate ori pe drumurile ce insotesc albia Buzaului, in sus si in jos, mirandu-ma de ruinele ce se vedeau pe culmea dealului, la Berca. Cu ani in urma, cineva mi-a spus ca acolo, sus, fusesera candva niste curti din vremea Brancoveanului si-apoi o manastire veche se randui-se-ntre zidurile groase. Se mai vorbea si de un post de observatie de unde, secole la randul, s-a putut vedea campia Buzaului ca-n palma, intr-o parte, dealurile in care se ascundeau comori de-ale gotile (si pe care se soreau podgoriile cu rod de chihlimbar), intr-o alta parte, 'spate' tinand locului Carpatii de Curbura. Era loc strategic, si vreme de doua razboaie mondiale s-a stat de veghe-n clopotnita manastirii. Asta pana cand nemtii au bombardat-o si-au facut-o una cu pamantul.

Dupa razboi, s-ar fi putut aseza la loc rosturile manastirii, s-ar fi putut recladi zidul de incinta, chiliile... Dar nu s-a voit. Acolo, pe dealul acela saraturos de la Berca, manastirea cea veche trebuia lasata sa intre-n uitare – fara ca macar cineva sa-si inchipuie ce comoara uluitoare se afla inlauntrul ei! Asta s-a descoperit mai incoace, in deceniul din urma, dupa ce in biserica din mijlocul ruinelor de pe deal au inceput a se tine din nou slujbe si-un suflet de om s-a asezat la picioarele Domnului...

Renasterea unei manastiri din vremea brancovenilor

In 2003, roata istoriei s-a-ntors si-o maicuta a venit sa dea din nou viata vechii manastiri. Monahia Casiana a venit la Berca de-aproape, din Manastirea Ratestilor, cu as­cul­tare sa reinstaureze viata duh­ov­ni­ceas­ca. Mai tot timpul a avut pe cate cine­va langa ea, o maica mai batrana, ori o sora mai tanara, dar e singura care n-a mai parasit locul acesta im­preg­nat de duh sfant, care, desi se afla, in linie dreapta, la cateva sute de metri de asezarile localitatii Berca, e atat de izolat de lume, dat fiind dea­lul ce trebuie urcat pieptis, pe drum de pamant... Este al noualea Craciun pe care-l face aici. Acum, alaturi ii e sora Mihaela, cu care-mparte micile griji ale pregatirilor – acele pregatiri simple, din orice casa de crestin. Numai ca, la Schitul Sfintii Ar­han­gheli Mihail si Gavril – caci acesta ii e hramul – mai importanta e pre­ga­tirea spirituala. 'Asteptam Craciunul cu bucurie duhovniceasca. Noi, monahii, asteptam Nasterea Domnului cu o stare duhovniceasca extraordinara. La noi, nu este ceva deosebit ca avem un bradut impodobit sau cozonac pe masa, ce noi simtim spiritual in acest moment e important. Desigur, se aprind luminitele in brad, dar in primul rand trebuie sa aprindem lumina in sufletele nostre.'

O intreb pe maica stareta a schitului de la Berca in ce fel percepe izolarea de lume? 'Inceputul vietii mele monahale a fost la Manastirea Varatec, unde si azi sunt peste 300 de vietuitoare. Apoi, am fost in Manastirea Ratesti, unde erau peste 150 de vietuitoare. Din 2008, aici, la Berca, am fost mereu numai cate doua monahii. Dar vreau sa va spun un singur lucru: starea spirituala deosebita pe care am trait-o aici n-am trait-o la niciuna dintre celelalte doua manastiri. E ceva dumnezeiesc, ce vine pe pamant o data cu Mantuitorul. Pare ca Mantuitorul se coboara intre noi. El spune: «Acolo unde se aduna doi sau trei, eu sunt in mijlocul lor».'
In vale, chiar sub dealul manas­tirii, e biserica parohiala din Berca. Noua, inalta, frumoasa... 'Maicuta, ajung enoriasii si la dumneavoastra?', o intrebam. 'O parte vin, dar intrucat drumul e greu, tinerii mai putin merg la biserica de Nastera Domnului, iar cei batrani nu au putere sa urce. Noi ne multumim cu acele persoane care se incumeta sa vina la noi... Ne rugam impreuna cu ei si-i asezam cu noi la masa.'

Maica Stareta Casiana isi amin­teste de primul ei Craciun, la Sch­itul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril din Berca. 'Am venit in octombrie si la scurta vreme a inceput si postul... Mi-a fost mai greu la inceput. M-am simtit... cum sa va zic? – m-am simtit straina, la inceput. Apoi, in urmatorii ani, m-am atasat mult de acest lacas. Daca cineva m-ar chema din nou la Varatec, nu stiu daca m-as mai intoarce...' Cu vorbele astea o lasam sa-si pregateasca sufletul pentru sarbatoarea cea mare a Nasterii Domnului.

Ctitoria Candestilor

Schitul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril – aceasta denumire a luat-o fosta manastire Berca, dupa redeschiderea ei, in 2003, este ctitorie din secolul al XVII-lea a boierilor Candesti. Acestia se trag din zona Patarlagele, Buzau. 'Au avut pamant la Berca unde au ridicat, in 1694, aceasta biserica. Mai inainte, la 1672, au ridicat aici, pe deal, un conac boieresc, folosit dupa ridicarea bisericii drept casa a egumenului sau staretie', imi lamureste istoria locului maicuta Casiana. La 1694,
au ridicat biserica, apoi corpul de chilii si clopotnita. 'Toate aceste lacasuri sunt monumente istorice de categoria A. Dintre ele, a rezistat in timp numai biserica. Celelalte, in proportie de 90%, sunt ruine. La Berca, manastirea a fost construita in stil de cetate medievala de secolul XVII si era incinta inchisa, asa cum erau incintele brancovenilor. Functia de aparare a zidurilor e probata de grosimea lor, care se vede si azi. Turnul clopotnitei a folosit ca turn de observatie in timpul razboaielor, iar in 1945 a fost bombardat de catre nemtii in retragere. Acestia au bombardat intrega constructie: ziduri, case, chilii, biserica... A venit vremea sa incercam sa le punem la loc.'

Cuvinte duhovnicesti 

'Nu sunt in masura sa dau sfaturi. Ca muritor de rand, doresc tuturor sa aiba pace duhov­ni­ceasca, sa nu se indeparteze de casa lui Dumnezeu, de corabia noastra, acolo unde gasim mantuirea. Daca azi Manastirea Berca se afla in ruina, lucrul asta poate fi indreptat. Romanii, cand vor trece pe langa dealul cu ruine de la Berca, sa stie ca acolo cineva a pus mult suflet. Au ramas ruine din cauza timpurilor neprielnice si nadajduim ca Dumnezeu, in bunatatea lui, va randui timpul potrivit ca aceste ruine sa glasuiasca din nou, chiar daca azi ele stau in tacere', avea sa-mi spuna, la despartirea de schitul de la Berca, Maica stareta Casiana. 'Dumnezeu sa va lumineze de sarbatori sufletul si calea!'

Biserica monument de la Berca

Biserica Schitului din Berca, la fel ca si ruinele curtii vechi si ale chiliilor din secolul al XVII-lea, este monument istoric, clasificat ca atare. Maica stareta Casiana a venit aici in 2003 cu misiunea clara de a se ocupa de restaurare. Nu si-a imaginat insa ca va fi martora unei descoperiri epo­ca­le. 'Exista o banuiala ca bise­ri­­ca asta, care avea o pictura a unui zugrav cunoscut din seco­lul al XIX-lea, Nicolae Theodo­rescu, ascundea o fresca mai importanta inca. S-a decapat aceasta pictura inca de la inceputul lucrarilor de restaurare, in 2004, si asa s-a ajuns la pictura originala, cea a lui Parvu Mutu, datand de la 1694. O descoperire extraordinara. S-au investit circa 3 miliarde – suma primita de la Secretariatul de Stat pentru Culte – dar in vara lui 2005 fondurile s-au epuizat, iar santierul a ramas deschis. S-a ajuns la faza de integrare cu­loa­re si completare a lacu­ne­lor, dar, din nefericire, de atunci n-a mai putut fi obtinuta finantare. E o situatie grea, dar eu am credinta ca patronii nostri, Sfintii Arhan­gheli, care nu au lasat ca aceasta biserica sa se ruineze in cei 320 de ani de cand e ridicata, vor randui ziua in care vom putea duce lucrarile de restaurare la bun sfarsit. In decursul a 8 ani am inaintat documentatii si memorii si tot ce am putut catre Secretariatul de Stat pentru Culte si Ministerul Culturii, e tot ce am putut eu face. Am incercat sa aduc fonduri din exterior, insa din cauza ca nu avem carte funciara pentru terenul pe care este biserica si monumentul nu am putut atrage fonduri euro­pene. Sper ca Dumnezeu sa ne ajute, dupa 1 ianuarie, sa putem obtine o hotarare judecatoreasca si apoi sa ne ajute sa ducem lucrarile mai usor. Toate cu randuiala lui Dumnezeu.'

Publicat de la Niciun comentariu:

vineri, 4 aprilie 2014

Delta Neajlovului Monastery ✥۩♚۩✥

Facebook, 150 photos - http://goo.gl/Gh8Nxl

 - MĂNĂSTIREA DELTA NEAJLOVULUI, una dintre cele mai mari mănăstiri din sudul României construită după 1990, a primit statut de mănăstire în anul 2005. Situata in localitatea Budeni, comuna Comana, judetul Giurgiu;poarta hramurile: Nasterea Maicii Domnului (biserica mare), Inaltarea Domnului (biserica de lemn), Sfintii Arhangheli (paraclisul); a functionat mai intai ca schit apartinand de Manastirea Comana, dar primeste statut de manastire in 2005; este una dintre cele mai mari manastiri din sudul Romaniei, construita dupa 1990.
- Manastirea Delta Neajlovului este construita ca o adevarata cetate monahala cu o biserica tip catedrala in partea centrala a curtii, inconjurata de chilii iar in exterior detine o parcare frumos amenajata. Hramurile manastirii sunt: Nasterea Maicii Domnului (biserica mare), Inaltarea Domnului (biserica de lemn), Sfintii Arhangheli (paraclisul).
Publicat de la Niciun comentariu:

Comana Monastery ✥۩♚۩✥


Facebook, 70 photos - http://goo.gl/0o1t0f

English and Romanian - wikipedia
- Comana Monastery (Romanian: Mănăstirea Comana) is a Romanian Orthodox monastery in Comana, Giurgiu County, Romania.
In 1461, the original Comana Monastery was founded and built by Vlad Țepeș (Vlad the Impaler) as a monastery-fortress.
Having fallen into disrepair, the original monastery was completely demolished and rebuilt in 1589 by Radu Serban, future prince ofWallachia, Romania. Measuring 61m x 56m (200ft x 184ft), the new monstary was fortified with defensive walls and five towers. It was restored between 1699 and 1703 by Serban Cantacuzino and again during the 18th and 19th centuries.
- In 1861, the foundation of the original monastery built by Vlad Tepes was rediscovered by Ioan Brezoianu. By 1960, the separate village of Vlad Tepes had been established 4 kilometers (5 miles) west of Comana.
- During archeological work performed in the 1970s, the headless body of Vlad Tepes is believed to have been located on the grounds of the current monastery.


- Mănăstirea Comana, situată în comuna Comana din județul Giurgiu, Muntenia, România, a fost ctitorită de Vlad Țepeș în anul 1461, ca o mănăstire-cetate, care însă s-a ruinat până la finele secolului al XVI-lea. Locul pe care a fost înălțată mănăstirea era odinioară o insulă, în mijlocul mlaștinilor, iar accesul se făcea pe o poartă aflată in nordul incintei, după ce se traversa un pod de lemn, ușor de incendiat la vreme de primejdie. Râul Câlniștea, care curge în partea de răsărit a satului Comana, întâlnește în cale balta Comanei pe care o străbate și din care se desprinde în fața mănăstirii. În dreptul satului Comana, apa desface un braț care ocolește ostrovul și se reîntoarce apoi la vechea matcă.
- La sfârșitul secolului al XVI-lea (1588), mănăstirea a fost reclădită de boierul Radu Șerban, folosind ruinele rămase de la vechea mănăstire, în special zidul de incintă. În biserica, cu hramul Sf. Nicolae, va comanda ca zidul de la intrarea în pronaos să fie zugrăvit împreună cu soția sa Elina, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. În 1609, după ce a devenit domnitor, Radu Șerban zugrăvește biserica mănăstirii Comana, punând să se intervină în pictura ce-l reprezenta, prin adăugarea însemnelor domnești. Această pisanie nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta, a strănepotului său, Șerban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al zidirii pe care o reface.
- Radu Șerban moare în 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, și a fost înmormântat în biserica Sf. Ștefan din Viena. Soțul fiicei sale, Anca, Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, moare în 1627 și este înmormântat în biserica sârbeasca din Raab (azi Györ în Ungaria).
- În 1640 Anca și sora sa, Elina, vor aduce rămășitele domnești în tara și le vor îngropa la Comana, iar lespedea gropii comune de la Comana este pusă ulterior anului 1640. La 1667 este înmormântat la Comana Drăghici Cantacuzino feciorul Elinei‚ care moare la Constantinopol și e adus în țară de fiul său Șerban Cantacuzino. Tot aici va fi înmormântat mai apoi si Constantin, fiul spătarului Drăghici, după cum reiese din inscripția pusă pe mormânt la 1699 de Șerban.
- Prin aceste înmormântări succesive se relevă trecerea Mănăstirii Comana în seama Cantacuzinilor din ramura lui Drăghici, biserica, ctitorie domneasca, devenind loc de înhumare a acestora. Curând după înhumarea lui Drăghici și a fiului său Constantin, va fi înmormântată la Comana, Maria, prima soție a vornicului Șerban Cantacuzino, cel de-al doilea ctitor atestat al mănăstirii.
Publicat de la Niciun comentariu:

Comana Natural Park

National Geographic - http://goo.gl/EhRddI
National Geographic - http://goo.gl/rUuRh0
YouTube(video) - http://goo.gl/URQ6Ng
1. Facebook, 400 photos - http://goo.gl/WIemR9
2. Facebook, 400 photos - http://goo.gl/SqyORA
3. Facebook, 250 photos - http://goo.gl/2sMhDa
4. Facebook, 100 photos - https://goo.gl/9Rjf5O
5. Facebook, 100 photos - https://goo.gl/3p5lM5

Cormorant-Cormoranii
The purple heron (Ardea purpurea)-Stârcul roşu
The White Stork (Ciconia ciconia) - Barză albă
The White Wagtail (Motacilla alba-Codobatura albă)
The yellow wagtail (Motacilla flava)-Codobatura galbenă
Waders-Picioroange
The Mute Swan (Cygnus olor)-Lebăda de vară
The Little Egret (Egretta garzetta)-egreta mică
The Wood Sandpiper(Tringa glareola) - Fluierarul de mlaștină
The Eurasian Tree Sparrow (Passer montanus)-vrabia de câmp
Coots (Rallidae)- Lișița
The European Roller (Coracias garrulus) -Dumbrăveancă
The common blackbird-Merula-Sturzul singuratic)-Mierla
The Great Crested Grebe(Podiceps cristatus)-Corcodelul mare
Natrix tessellata - Şarpele-de-apă

English and Romanian
- Comana Natural Park is the largest protected area in south Romania, stretching on 25000 hectares and is ranked second biodiversity-wise, after the Danube Delta. It comprises numerous natural ecosystems (Comana lake, forests, meadows) with great variety, typical for the south plain area, with wet lands, agriculture lands, rural areas, in which traditional activities are carried out. Also, numerous protected trees are present here such as wild pear trees with great dimensions and ages, oaks, elms, ashes, birch trees.

- Comana Natural Park, 35 km away from Bucharest, is unique in Europe, and includes dozens of species of plants and animals protected by the international laws, being considered the second Delta of Romania, after the Danube Delta. The natural park covers 25,000 hectares, being the largest protected area in the Romanian Plain (Campia Romana).
- This natural protected area displays a transitional temperate continental climate with excessive influences specific for the plain regions developed in southern Romania. The geomorphological features of the Comana Natural Park, resulting in the low altitude, high uniformity, large water and marsh-covered area, the absence of orographic barriers and the openness to all wind directions, lead to several major climatic features: the advection of air masses relatively simultaneous causing periodic and non-periodic variations but without significant amplitudes values, high values of the radiative balance, high degree of dryness and continental influences on high terraces, as well as a high humidity in the river floodplains etc. 
- To these are added the climatic particularities imposed by the vegetal layer dominated by the azonal floodplain vegetation (hydrophilic and hygrophilic favoured by the presence of pond and Lake Comana and by the shallow water table) along with the nemoral forests. At the same time, the area is strongly influenced by the northern, north-western pond, meadow and lake topoclimates (developed on the joint lower courses of Neajlov, Argeş and Sabar Rivers) and by the forests in the north-west and east. 

- The major climate genetic factors - solar radiation, general atmospheric circulation and the underlying active surface – imprints and therewith generates distinct characteristics for the variation and spatial-temporal distribution of all meteorological elements specific to the study-area, both at global and local scale. 

- The solar radiation, as the primary energy source, correlated with astronomical and terrestrial genetic factors, both at lower atmosphere and in contact with the earth's surface is highlighted by a series of climatic parameters resulting from actinometric measurements. 
- Total radiative balance values for all weather conditions (clear, cloudy, overcast) reached the highest average values of about 500 Wm-2 in July and the lowest at 12 pm in December, of around 90 Wm-2

- Directly connected to the magnitude of the radiative flux, the global solar radiation at Giurgiu meteorological station reaches annual mean values of 2185.7 hours out of which 1556.1 hours during the warm semester of the year and 629.6 hours during the cold semester.
- Neajlov este un râu din România, afluent al Argeșului, în care se varsă în apropiere de Comana. Izvorăște din Podișul Getic și are o lungime de 186 km.

 - Parcul Natural Comana este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situat în Muntenia, pe teritoriul județului județul Giurgiu. Parcul Natural Comana este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situat în Muntenia, pe teritoriul județului județul Giurgiu.
- Parcul Natural Comana a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și are o suprafață de 24.963 ha. și reprezintă o zonă specială de conservare cu regim de protecție pentru specii de floră (Paeonia peregrina Mill-sp., Ruscus aculeatus) și faună (păsări, pești, mamifere, reptile și amfibieni) aflate pe teritoriul ariei protejate. Situl Comana (începând din 25 octombrie 2011) este protejat prin Convenția Ramsar, ca zonă umedă de importanță internațională.

- Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris, Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba, Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp., Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis șiCallitricho-Batrachion, Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetație din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Lacuri distrofice și iazuri și Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention); ce adăpostesc floră și faună specifice Câmpiei Române.

- În arealul parcului sunt întâlnite trei specii floristice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui (Echium russicum), trifoiașul de baltă (Marsilea quadrifolia) și ouăle-popii (Himantoglossum caprinum).

- Alături de acestea vegetează și alte rarități floristice din speciile: bujor românesc (Paeonia peregrina Mill. var. romanica), dedițel vânăt (Pulsatilla montana), pătlăgină (din speciile: Plantago tenuiflora și Plantago cornuti), stupiniță (Platanthera bifolia), orhidee (din speciile: Platanthera chlorantha, Epipactis purpurata, ), broscariță (din speciile: Potamogeton lucens și Potamogeton perfoliatus), brândușă galbenă (Crocus flavus), căpșunică (Cephalanthera rubra și Cephalanthera damasonium), nemțișor (Delphinium fissum), cucență (Digitalis ferruginea), mlăștiniță (din speciile: Epipactis atrorubens și Epipactis helleborine), lalea pestriță (Fritillaria orientalis), stânjenel sălbatic (Iris sibirica), flocoșele (Lychnis coronaria), garbiță (Limodorum abortivum), buhai (Listera ovata), nufăr galben (Nuphar lutea), untul-vacii (Orchis morio), poroinic (Orchis tridentata), peștișoară (Salvinia natans), viorele (Scilla autumnalis) sau ghimpe (Ruscus aculeatus).

- Specii de păsări: uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), uliu păsărar (Accipiter nisus), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcarul de mlaștină (Acrocephalus palustris), lăcarul de rogoz (Acrocephalus schoenobaenus), lăcarul de lac (Acrocephalus scirpaceus), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis),pescăruș albastru (Alcedo atthis), rață sulițar (Anas acuta), rață lingurar (Anas clypeata), rață fluierătoare (Anas penelope), rață mare (Anas platyrhynchos), rață pestriță (Anas strepera), rață cârâitoare (Anas querquedula), gârliță mare (Anser albifrons), gâscă cenușie (Anser anser), fâsă-cu-gât-roșu (Anthus cervinus), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), lăstunul mare (Apus apus), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), stârc cenușiu (Ardea cinerea), stârc roșu (Ardea purpurea), stârc galben (Ardeola ralloides), pietruș (Arenaria interpres), ciuf-de-pădure (Asio otus), ciuf-de-câmp (Asio flammeus), rață-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), rața moțată (Aythya fuligula), rață roșie (Aythya nyroca), mătăsar (Bombycilla garrulus), buhai de baltă (Botaurus stellaris), rață sunătoare (Bucephala clangula), șorecar-încălțat (Buteo lagopus),fugaci de țărm (Calidris alpina), prundaș nisipar (Calidris alba), fugaci mic (Calidris minuta), fugaci roșcat (Calidris ferruginea), fugaci pitic (Calidris temminckii), caprimulg (Caprimulgus europaeus), cânepar (Carduelis cannabina), sticlete (Carduelis carduelis), florinete (Carduelis chloris), scatiu (Carduelis spinus), prundașul gulerat mic (Charadrius dubius), ploier gulerat mare (Charadrius hiaticula), chirighiță neagră (Chlidonias niger), chirighiță-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus), chirighiță-cu-aripi-albe (Chlidonias leucopterus),barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), erete de stuf (Circus aeruginosus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), porumbel de scorbură (Columba oenas), dumbrăveancă (Coracias garrulus), cristel-de-câmp (Crex crex), cuc(Cuculus canorus), lăstun de casă (Delichon urbica), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus), egretă mică (Egretta garzetta), egretă albă (Egretta alba), presură bărboasă (Emberiza cirlus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), lișiță (Fulica atra), becațină comună (Gallinago gallinago), ciovlica roșcată (Glareola pratincola), piciorong (Himantopus himantopus), frunzăriță-galbenă (Hippolais icterina), stârc pitic (Ixobrychus minutus), capîntorsul (Jynx torquilla), sfâncioc-roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), pescăruș argintiu (Larus cachinnans), pescăruș râzător (Larus ridibundus), gușă albastră (Luscinia svecica), prigoare (Merops apiaster), presură sură (Miliaria calandra), codobatură galbenă (Motacilla flava), codobatura albă (Motacilla alba), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus),cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus), bătăuș (Philomachus pugnax), lopătar (Platalea leucorodia), codroș de munte (Phoenicurus ochruros), țigănuș (Plegadis falcinellus), corcodel-mare (Podiceps cristatus), ciocîntors (Recurvirostra avosetta), pițigoi-pungar (Remiz pendulinus),mărăcinar (Saxicola rubetra), chiră de baltă (Sterna hirundo), călifar alb (Tadorna tadorna), corcodel mic (Tachybaptus ruficollis), fluierar de mlaștină (Tringa glareola), fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus), sturzul cântător (Turdus philomelos), mierlă (Turdus merula) sau nagâț (Vanellus vanellus).
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)