The little egret (Egretta garzetta) is a species of small heron in the family Ardeidae. The genus name comes from the Provençal French Aigrette, "egret", a diminutive of Aigron," heron". The species epithet garzetta is from the Italian name for this bird, garzettaor sgarzetta.
It is a white bird with a slender black beak, long black legs and, in the western race, yellow feet. As an aquatic bird, it feeds in shallow water and on land, consuming a variety of small creatures. It breeds colonially, often with other species of water birds, making a platform nest of sticks in a tree, bush or reed bed. A clutch of bluish-green eggs is laid and incubated by both parents. The young fledge at about six weeks of age.
Its breeding distribution is in wetlands in warm temperate to tropical parts of Europe, Africa, Asia, and Australia. In warmer locations, most birds are permanent residents; northern populations, including many European birds, migrate to Africa and southern Asia to over-winter there. The birds may also wander north in late summer after the breeding season, and their tendency to disperse may have assisted in the recent expansion of the bird's range. At one time common in Western Europe, it was hunted extensively in the 19th century to provide plumes for the decoration of hats and became locally extinct in northwestern Europe and scarce in the south. Around 1950, conservation laws were introduced in southern Europe to protect the species and their numbers began to increase. By the beginning of the 21st century the bird was breeding again in France, the Netherlands, Ireland and Britain. It has also begun to colonise the New World; it was first seen in Barbados in 1954 and first bred there in 1994. The International Union for Conservation of Nature has assessed the bird's global conservation status as being of "least concern".
Egretele sunt păsări ce aparțin de familia „Ardeidae”, ordinul „Ciconiiformes”. Din această familie fac parte 62 de specii, caractere comune din punct de vedere al aspectului morfologic fiind gâtul și picioarele lungi, și ciocul lung și ascuțit. Arealul de răspândire al egretelor sunt în general ținuturile din apropierea apelor dulci.
Egretele fac parte din familia stârcilor, având aspectul exterior asemănător, caracterizat prin gât, picioare și cioc lung. Gâtul în timpul zborului formează o buclă în formă de „S”. Acest lucru este ușurat de vertebra șasea cervicală, care este mai lungă.
Păsările din această familie prezintă un dimorfism sexual destul de accentuat, masculii fiind mai mari ca femelele. Culoarea penajului păsărilor este diferită, de la alb, cenușiu până la negru. Zborul lor este caracterizat prin planare cu bătăi rare din aripi. Păsările se hrănesc în special cu animale mici acvatice, pești, amfibii, crustacei, moluște, reptile, păsări, rozătoare mici, insecte, ele consumând pe zi hrană în greutate de 330 - 550 g.
Păsările sunt răspândite pe toate continentele cu excepția regiunilor arctice și al unor insule din Oceania. După numărul de specii, 24 trăiesc în Asia de Sud și Asia de Sud Est, 21 trăiesc în Africa, 20 în cele două Americi și 16 specii în Australia și Oceania. Egretele trăiesc de obicei în ținuturile joase din apropierea apelor în regiuni de baltă cusmârcuri sau în savane. În general sunt păsări sedentare, un număr mic de specii fiindpăsări migratoare.
În general păsările clocesc în colonii, care la unele specii pot să fie uriașe. În deltaNilului numărul de păsări dintr-o colonie cu specii de stârc diferite pot să atingă cifra de 70.800 de perechi. În timpul perioadei de împerechere masculii fac un adevărat ritual pentru ademenirea femelei, cu gâtul și aripile întinse. Cuiburile sunt construite în arbori sau ascunse în stuf, ouăle fiind clocite de ambii parteneri. Puii nu eclozează toți o dată, și se întâmplă frecvent ca frații mai mari să ia hrana de la cei mai mici, care astfel mor din cauza foametei, sau sunt omorâți cu ciocul de puii mai mari pentru a primi hrană mai multă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu