The European roller (Coracias garrulus) is the only member of the roller family of birds to breed in Europe. Its overall range extends into the Middle East and Central Asia and Morocco.
There are two subspecies: the nominate garrulus, which breeds from in north Africa from Morocco east to Tunisia, southwest and south-central Europe and Asia Minor east through northwest Iran to southwest Siberia; and semenowi, which breeds in Iraq and Iran (except northwest) east to Kashmir and north to Turkmenistan, south Kazakhstan and northwest China (west Xinjiang). The European roller is a long-distance migrant, wintering in southern Africa in two distinct regions, from Senegal east to Cameroon and from Ethiopia west to Congo and south to South Africa.
It is a bird of warm, dry, open country with scattered trees, preferring lowland open countryside with patches of oak Quercus forest, mature pine Pinus woodland with heathery clearings, orchards, mixed farmland, river valleys, and plains with scattered thorny or leafy trees. It winters primarily in dry wooded savanna and bushy plains, where it typically nests in tree holes.
The rollers are medium-sized Old World birds of open woodland habitats. They have brightly coloured plumage and a hooked bill. Most are found south of the Sahara. The genus Coracias contains eight species of sit-and-wait hunters. The European roller is similar in appearance and behaviour to the Abyssinian roller, which appears to be its closest relative. These two birds and the lilac-breasted roller seem to share a common ancestry and could possibly be considered to form a subspecies.
The European roller was described by Linnaeus in his Systema naturae in 1758 under its current name. The genus name derives from Greek; korakias refers to a type of crow, perhaps the red-billed chough. The species garrulus is from Latin and means chattering or noisy. There are two recognised subspecies.
The European roller is a stocky bird, the size of a jackdaw at 29–32 cm in length with a 52–58 cm wingspan; it is mainly blue with an orange-brown back. Rollers often perch prominently on trees, posts or overhead wires, like giant shrikes, whilst watching for the large insects, small reptiles, rodents and frogs that they eat.
This species is striking in its strong direct flight, with the brilliant blue contrasting with black flight feathers. Sexes are similar, but the juvenile is a drabber version of the adult.
The display of this bird is a lapwing-like display, with the twists and turns that give this species its English name. It nests in an unlined tree or cliff hole, and lays up to six eggs.
The call is a harsh crow-like sound. It gives a raucous series of calls when nervous.
Some populations migrate to Africa through India. A collision with an aircraft over the Arabian Sea has been recorded.
Dumbrăveanca (Coracias garrulus) este o pasăre migratoare din familia Coraciidae care are doi reprezentați mai importanți „C. g. garrulus” și „C. g. semenowi”.
După aspectul morfologic pasărea nu se poate confunda cu alte specii de păsări de talie mijlocie (31 cm). Capul partea superioară a aripilor ca și piepteul și abdomenul este acoperit de un penaj de culoare verde turcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului este în general brună.
Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită și înparcurile mai mari. Pasărea are cuibul în apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă, gresie sau loess. În lipsa hranei se apropie și de așezările omenești. Este o pasăre activă ziua, hrana principală a ei o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule, lăcuste, urechelnițe), amfibii reptile mici pe care le pândesc, numai în timpul migrației consumă și vegetale (în special fructe).
În România dumbrăveanca poate fi întâlnită numai în timpul sezonului cald, în toată țara în afara regiunilor de munte. Prin luna mai - iunie, femela depune 4 - 5 ouă albe lucioase, cuibul fiind în scorburi sau săpat în malurile apelor. Clocesc ambii partneneri, la ca. 18 - 20 de zile ies puii, toamna păsările migrează în Africa sau Asia de Sud.Ea este răspândită mai ales în Europa de Sud, Europa Răsăriteană Spania, coasta mediteraneană a franceză, insulele Corsica, Creta ca și în Africa de Nord Vest (Maghreb). În Asia poate fi întâlnită în Siberia Centrală, regiunile de stepă din Iran. Specia „C. g. semenowi” cuibărește în Asia de Sud Vest, Asia Centrală ajungând spre est până în provincia chineză Xinjiang.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu