Sinaia Monastery ✥۩♚۩✥

Facebook, 70 photos - http://goo.gl/A6hFfv

Panoramio - http://goo.gl/xuZ8wx

English and Romanian - wikipedia

- The Sinaia Monastery, located in Sinaia, in Prahova County, Romania, was founded by Prince Mihail Cantacuzino in 1695 and named after the great Saint Catherine's Monastery on Mount Sinai in Egypt. As of 2005, it is inhabited by 13 Christian Orthodox monks led by hegumen Macarie Bogus. It is part of the Bucharest archdiocese.- Situated in the Prahova Valley, the monastery gave its name to the nearby town of Sinaia. The monastery consists of two courtyards surrounded by low buildings. In the centre of each courtyard there is a small church built in the Byzantine style. One of them—"Biserica Veche" (The Old Church)—dates from 1695, while the more recent "Biserica Mare" (The Great Church) was built in 1846.

- The monks possess a library that is a repository for valuable jewels belonging to the Cantacuzino family, as well as the earliest Romaniantranslation of the Bible, dated 1668. Take Ionescu, former Prime Minister of Romania, is buried on the grounds.

- Prince (Spătarul) Mihail Cantacuzino founded the monastery upon his return from a pilgrimage to Mount Sinai. The first buildings were completed between 1690 to 1695. It was designed to serve as a monastery as well as a fortified stronghold on the route from Brasov to Bucharest. The initial plan was for the monastery to hold 12 monks, to imitate the Twelve Apostles, but in time the number of monks grew.- In the midst of the Russo–Turkish War, 1735–1739, before deserting the monastery, monks hid the valuables by burying them inside a bell. During a battle, the Turks defeated troops stationed within the walls of the monastery. The Ottomans burned the area and broke through the wall in two places. Until 1850, Sinaia consisted of little more than the monastery and a group of huts. In 1864, however, the monastic estate was assigned to the Board of Civil Hospitals (Eforia Spitalelor Civile), which opened a hospital and several baths, and helped develop mineral springs in Sinaia.

- In 1948, the monastery was put under the patronage of the Archdiocese of Bucharest from the Board of Civil Hospitals. The Romanian Patriarch, Justinian Marina, restored the buildings between the years 1951 and 1957 with money from the Archdiocese. During this period, the whole monastery was fitted with running water, electricity, and natural gas. Thanks to the efforts of King Carol I, the Great Church of the monastery has become the first church to use electric lights in Romania.

- Mănăstirea Sinaia este un așezământ ortodox din Sinaia, județul Prahova.

- În ziarul Tribuna Poporului, anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație:

Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de Marele Spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din actul de fondațiune :

„Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei cei mari și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”.

- Pentru pelerinii care vin să viziteze Perla Carpaților, stațiunea montană Sinaia, trei obiective merită întreaga atenție: Munții Bucegi,Castelul Peleș și Mănăstirea Ortodoxă Sinaia. Mănăstirea Sinaia, supranumită „Catedrala Carpaților”, situată într-un cadru natural feeric, datează din secolul al XVII-lea și reprezintă identitatea istorică a orașului, fiind prima construcție pe acest teritoriu. Fondatorul Mănăstirii Sinaia este Spătarul Mihail Cantacuzino care împreună cu mama sa, Elena și cu sora sa Stanca, face un pelerinaj la Locurile Sfinte (Ierusalim, Nazaret, etc.), ajungând cu această ocazie la Muntele Sinai unde s-a rugat în Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Impresionat de cea ce a văzut, s-a hotărât ca la întoarcerea în Țara Românească, să construiască în munții românești și să închine Sfintei Fecioare Maria, o mănănăstire care să poarte numele Muntelui Sinai și aceasta este Mănăstirea Sinaia. Importanța Muntelui Sinai ține de istorie și tradiția biblică, aici Moise primind tablele legii cu cele zece porunci.

- La început mănăstirea a fost construită să adăpostească doisprezece călugări (după modelul Mântuitorului Iisus Hristos care și-a ales doisprezece apostoli), dar cu timpul numărul a crescut fiind necesară construirea unei alte biserici mai mare și a unor chilii suplimentare. Noile construcții (ceea ce se numește astăzi curtea nouă), au fost realizate între anii 1842-1846, prin grija starețului Ioasaf și Paisie. Datorită poziției sale strategice, Mănăstirea Sinaia va cunoaște numeroase invazii turcești și austriece, care vor distruge parțial mănăstirea.

- Dar pelerinul care ajunge la Mănăstirea Sinaia, nu găsește aici doar trei sute de ani de istorie, ci un adevărat muzeu de artă și de spiritualitate românească. Vechea biserică este construită înstilul brâncovenesc, arhitectură caracteristică Țării Românești, stil ce poartă numele DomnitoruluiConstantin Brâncoveanu (martirizat, la Constantinopol, de turci în 1714). Acest stil, de influență barocă, are drept caracteristici coloanele sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale (floare de crin, frunză de stejar, etc.). În general bisericile ortodoxe sunt formate din: pronaos, naos și altar, iar stilul brâncovenesc adaugă acestora trei pe cea de a patra sub forma unei camere deschise susținută de coloane, pridvorul.

- Deosebit de important este portalul bisericii care este sculptat, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tablele Legii, și în partea stângă pe fratele lui, Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găsește stema familiei fondatoare - familia Cantacuzino, vulturul bicefal ce ține în gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul și crucea. Pictura din pridvor și naos este cea originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor.

- Cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii de la Muntele Sinai), din viața Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei și al militarilor) și a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Țării Românești). Pronaosul este dominat de tablou votiv care îl reprezintă pe fondatorul Mănăstirii, Mihail Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii (mulți dintre ei fiind adoptați), de prima și a doua soție, precum și de alți membri ai familiei Cantacuzino, începând cu Neagoe Basarab (1512-1521), apoi Radu Șerban,Constantin Șerban, Constantin Cantacuzino, domnitorul Șerban Cantacuzino (pictat cu o coroană pe cap și cu crucea în mână ca cel carte a trecut deja la cele sfinte), și alții. De remarcat că pictorul Pârvu Mutu Zugravul, în măiestria lui, a reușit să transmită cu multă fidelitate mesajul fondatorului, acela al milei creștine (în aproape toate scenele iconografice personajele sunt pictate cu mâna întinsă). Într-un document al epocii, Mihail Cantacuzino consemna: Iubește și miluiește pe aproapele tău, cercetează pe cel bolnav și sărac și adăpostește în casa ta pe cel oropsit. De remarcat și faptul că el este cel care a construit primul spital în Țara Românească - Spitalul Colțea, în București, și că toată viața sa a încurajat operele caritabile.

- Totul a început în urmă cu peste 300 de ani la poalele muntelui Furnica, printre brazii seculari unde spătarul Mihail Cantacuzino ridică un așezământ duhovnicesc, Mănăstirea Sinaia.

- Mănăstire pentru călugării pustnici din aceste locuri, ce se ascundeau prin schituri de lemn și bordeie încă de la Căderea Constantinopolului (1453), apoi locuind în cele două schituri construite aproape de actuala mănăstire.

- Aceast așezământ are și el o legendă. Se spune că păzitorul unuia dintre schituri într-o noapte de august a anului 1683 a auzit glasuri îngerești ce aduceau laudă Maicii Domnului, acesta având și o vedenie cu biserica ce avea să se înalțe peste ceva vreme. Toate acestea au ajuns la urechile spătarului Mihail Cantacuzino, care dorea să construiască un lăcaș de cult, totul s-a potrivit ca o mănușă. Odată ajuns pe plaiurile unde călugărul a avut vedenia, Cantacuzino a început să aibă îndoieli că v-a reuși să construiască ceva acolo, însă cu promisiunea și susținerea vătafului de la Câmpina, care aduce ajutoare, prinde contur visul său și în 1690 începe construirea lăcașului care se întinde pe timp de 5 ani din cauza drumului anevoios.

- Ctitoria cantacuzină capătă aspect de cetate și este sfințită pe 15 august 1695 având hramul Adormirea Maicii Domnului, la sfințire participând și voievodul Constantin Brâncoveanu.

- Pentru construirea bisericii, a zidurilor de apărare și chiliilor au fost folosiți aceiași meșteri care au lucrat la zidirea Mănăstirii Colțea (București). Sa folosit piatră de râu și stâncă, iar lemnul a fost adus din pădurile din apropiere de către locuitorii satelor Comarnic, Teșila și Trestieni. Mai greu a fost cu transportul celorlalte materiale, var din Piatra Arsă, grinzi de stejar pentru clopotniță din Filipești, cărămidă de la Breaza acestea fiind transportate de mai multe perechi de boi pe poteca care a existat până în 1739. Abia după acest an se poate vorbi de o cale de acces pe care se putea înainta cu carul. Acum noi ne-am imaginat drumul doar de la 1900 încoace…

- Cu multă osteneală și pricepre s-a finalizat lăcașul de cult modest cu pridvor deschis pe arcade susținute de coloane, prevăzută cu turn clopotniță. Este prima biserică din țară care aduce elemente noi stilului muntenesc. Familiile Cantacuzino și Brâncoveanu își lasă amprenta cu stilul lor caracteristic și deja bine știut și amintit de noi pe blog la articolele anterioare în care am pomenit de stilul brâncovenesc.

- Biserica este de formă dreptunghiulară iar la exterior urmărește silueta unei cruci latine, acest lucru o face să fie UNICĂ ÎN ROMÂNIA. Însă la interior de remarcat că naosul, pronaosul și altarul au dimensiuni egale. Bolta pridvorului, se sprijină pe șapte arcade semicirculare, spriji­nite la rândul lor pe opt coloane de piatră, frumos deco­rate cu vrejuri și foi de viță, frunze de stejar, spice de grâu, dispuse în mlădițe ce se unduie în spirală.