Poveste mea de iarnă la Moieciu

Poveste mea de iarnă la Șimon și Moieciu cu Conacul Fotografilor.


Iată-mă la peste 1200 m altitudine acolo unde februarie nu este cum trebuie să fie: alb, zăpadă mare şi chiar înţepător de geros. Aici vântul şuieră necontenit izbind în crestele ninse şi purtând albul în troiene care rând pe rând par dune albe, dune de zăpadă. Munții Bucegilor mi se înfăţişează ca un întins deşert de gheţuri uitat parcă în furia vântului rece de februarie. Şi când iarna se mânie pe călători mai aduce şi ceaţa lăptoasă, înconjurându-ne într-un alb infinit.


Însă eu, nu mă las impresionat şi echipat cum cele necesare aveam să încep aventura mea pornind din Moieciu spre Sat Peștera.

Aşadar, a 2-a zi, februarie, Moieciu, albul nesfârşit, puțină ceaţa, vântul şi noi, Conacul fotografilor, hoinarii…

Speranţele noastre într-un alb si cer senin de februarie aveau să se năruiască de cum făceam primii paşi în jurul Pensiunii. Piatra Craiului care abia, abia se ivea printre nori îşi găsea sfârşitul, îngheţat de un alb aspru şi dens. Aceeaşi soartă a avut-o şi versantul ce-şi cobora destinul de stâncă spre Rezervaţiile din Bucegi. Perspectiva spre jnepenişul din Valea Gaura îşi îmbrăcase şi ea alba-i rochie.

Pas cu pas, clipă după clipă din Peștera, se văd peisajele Bucegilor și Pietrei Craiului ce erau înghiţite într-un veşnic alb ce-ar fi dat fiori oricărui suflet hoinar…

Uşor demoralizat aveam să îmi croiesc calea prin zăpada de 4cm, încă moale spre Sat Pestera. Vântul tăios din unele clipe ne dovedea asprimea iernii din această lume alpină. Priveam înainte, îmi continuam drumul îngheţat, spunându-mi în gând că muntele este frumos oricum şi dacă avem grijă, această albă aventură se va transforma într-o poveste de iarnă de neuitat, o nouă filă din povestea Conacul fotografilor. Cafeaua caldă din termos avea să-mi mai aline gerul clipelor, motivându-mă să continui.

După circa 45 de minute de hoinărit prin alb, aveam să ajung la primele casuțe îngradite, undeva în Sat Peștera. Aici, gardurile din lemn, erau doar siluete de cristal, peste care iarna şi-a suflat şoaptele-i de gheaţă. Este un peisaj unic, un peisaj hibernal, acolo unde labirintul cărărilor printre poteci avea să-şi mai arate meandrele abia spre sfârşitul primăverii.

Din când în când vântul mai gonea norii şi mici ferestre celeste aveau să îmi indice repere importante, zările uneori deschizându-se prietenoase. Însă era o prietenie efemeră…înghiţită de geruri.

Este timpul unui popas pentru hidratare şi pentru a verifica timpul şi reperele continuării drumeţiei mele prin Sat Peștera. Trebuie să mă pregătesc, mai ales că de la Peștera până la Măgura traseul urcă accentuat pe ultima porţiune. Aşadar, va fi mult mai rău de urcat cu mașina decât în prima parte, mai ales că nu voi găsi urme pe zăpadă, practic, urmând să fac eu cărarea printre troienele lui februarie…

Vântul sufla din ce în ce mai tare, vizibilitatea devenind şi ea mult mai redusă. Iarna îşi arată iarăşi aspectele înfiorătoare de gheaţă, aspecte pe care aveam să le descopăr şi mai ales să le resimt în continuarea drumeţiei mele mult sub 0 grade Celsius…

..........Sat Peștera, Brașov

Te aventurezi sau doar te odihnesti in satul Pestera din Moeciu? Asta depinde de stilul fiecaruia dintre noi, insa aici sunt variante pentru fiecare. Odata ce ai ajuns in mijlocul muntilor iti vei da seama daca te incearca o drumetie sau te opresti sa te bucuri de peisaje, de ospitalitatea proprietarilor de pensiuni si de cateva plimbari. Insa cu siguranta vei avea curiozitatea de a vedea unde duc drumurile serpuite si te vei aventura sa le descoperi.

De ce sa te aventurezi sau sa poposesti in satul Pestera? Iata cateva motive bine intemeiate:

1. Esti in mijlocul muntilor!

Satul Pestera se gaseste in comuna Moieciu, la 10 km de castelul Bran. Se afla in rezervatia Piatra Craiului si urca usor pana la altitudinea de 1200 m. Inconjurat de muntii Bucegi si Piatra Craiului, drumul este serpuit si ceva mai dificil pe timp de iarna.

2. Un obiectiv turistic, de unde si numele satului!

Obiectivul principal al satului este Pestera Liliecilor de unde si denumirea. In interior, daca ai noroc si nu ti-e frica poti vedea colonii de lilieci si chiar specii rare.

Sapata intr-o stanca, pe o panta de 10 – 15 m, Pestera Mare sau Pestera Badichii cum mai este cunoscuta are peretii intr-o nuanta de verde. Desi nu este extrem de spectaculoasa sau diferita de alte pesteri iti pune curiozitatea la incercare si iti asigura o drumetie buna.

In drumul care duce catre masivul Piatra Craiului un indicator arata catre Pensiunea Pestera. De aici mai parcurgi 500 m, urmezi o poteca si ai ajuns!

3. Trasee montane sau plimbari scurte

Garantat peisajele iti vor taia respiratia. Linistea, aerul curat de munte si privelistea oferita de lantul de munti iti vor asigura un weekend sau un concediu pe cinste. Aflat la baza muntilor Piatra Craiului si in inima rezervatiei, cu pensiuni care mai de care mai rustice, satul Pestera iti va capta atentia imediat ce ai intrat.

4. Drumetie in Bucegi sau in Piatra Craiului!

Poti opta pentru Piatra Craiului si aborda traseele turistice care duc spre Cabana Curmatura, Refugiul Grind, Cabana Brusturet.

Esti aproape si de Bucegi si poti urma unul din urmatoarele trasee turistice:

Bran – Simon – Saua Strunga
Bran – Poarta – Valea Gaura – Cabana Omu
Bran – Poarta – Ciubotea – Cabana Omu
Bran – Poarta – Clincea – Cabana Omu

5. Te poti bucura un weekend intr-o liniste pe care rar o intalnesti!

La discutii cu satenii si gustarea mancarurilor traditionale suna bine. Insa trebuie sa tii cont ca la munte vantul bate aproape intodeauna. Serile sunt ceva mai reci si drumetiile chiar si scurte pot fi periculoare daca nu ai incaltamintea buna. Fie ca esti sau nu un iubitor al drumetiilor de munte ia cu tine o geaca softshell. Aceasta te protejeaza de vant si iti tine cald.