Am admirat casele aș spune mai mult funcționale, cum erau casele noastre în trecut, de gospodari, modeste, dar cu un farmec deosebit: viața se desfășura preponderent afară, iar înăuntru într-o odaie aveau loc cam toate activitățile unei familii, ceea ce nu era rău deloc, până la urmă familia înseamnă unitate, bucuria de a fi împreună, mai mult decât orice altceva. Acum avem modelul: membru (al familiei) și calculatorul sau televizorul său, de multe ori fiecare în altă cameră, iar în multe familii nici măcar obiceiul de a lua masa cu toții nu se mai ține din motive de orar diferit, iar asta din păcate aduce uneori după sine și alte neplăceri.
Specific zonei Branului sunt case cu o curte pătrată sau poligonală, cu ocol închis și întărit și cu grajduri și anexe. Casele sunt de la mici cu o singură încăpere la cele mai înstărite, cu patru încăperi, în formă de L sau U. Curtea interioară este importantă: aici erau adăpostite animalele: siguranța lor fiind vitală pentru supraviețuirea familiilor.
Satul Șimon beneficiază de un cadru natural superb, înconjurat de dealuri, posibilitățile de excursii în natură și multe alte activități specifice zonei.
În acest cadru sunt și multe case construite cu multe materiale sintetice, care în ansamblu nu sunt urâte, dar nici nu adaugă valoare în sensul de unitate a zonei. Multe stiluri diferite, adoptate din alte părți ale Europei. Umblând pe șosea am mai dat peste muzică dubioasă cu volumul la maxim, pitici în grădină, dar asta nu este cel mai grav. Slavă Domnului că aici nu sunt case cu acoperișul albastru! Dar totuși sunt puține care contribuie la crearea unei identități singulare, a unui ADN brănean recognoscibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu