Polovragi Cave

Facebook, 100 photos - http://goo.gl/Wgb35v

Panoramio - http://goo.gl/qMjQNC

English and Romanian - wikipedia

- The Polovragi Cave is the “work of art” of Oltet River, a stream that had managed throughout the centuries to corrode the calcareous rocks of the Parang and Capatanii Mountains in its path. Situated in Polovragi Commune, in Gorj District, the cave is an important touristic attraction of Romania. 

- Only a mountainous relief with a diversified hydrological network can offer such beautiful monuments of nature. It is only natural to assume that the surroundings are mesmerizing. The path to Polovragi Cave takes the visitor close to nature as it goes up the straits, through the Polovragi Forest – an area protected under the law due to the Mediterranean vegetation and the edible chestnut tree encountered in this region. Leaving the forest behind and charging forward, the tourist will discover the Oltet Straits, which separate the Capatanii Mountain from and Parang Mountain. The sensation you get while driving through this area is noteworthy. It is as if you are insignificant before the grandness of nature. The mountainous slopes on the sides seem to be closing in around you, making you admit the splendor of the environment. 

- In the North of Oltenia, not far from Polovragi Monastery, the valley of Olteţ River develop in the Jurassic limestone from the South of Parâng Mountainsand of Căpăţânii Mountains a very abrupt relief about 200-300 m, which shelter the beautiful Olteţ Gorges. The gorges, with parallel walls, at 3-4 m distance in the lower part and 10-20 m in the upper part, let pass only a little light, but one can see many erosion levels, with many caves, most of them inaccessible. 

- The biggest and the most interesting of the caves from Olteţ river is The cave of Pahomie from Polovragi, cut in the left side of the gorges at 200 m from the entrance. The name Polovragi comes from an ancient plant, called Polovraga, in the Carpathian Mountains, used by the ancient Dacians as a panacea in their medicine. Pahomie, a monk from the nearby monastery, lived here in the XVIIth century and made a few drawings on the walls. 

A wall painting known as "The Death", or "The Grim Reaper". 

- Cornel Bălosu, a specialist from the Oltenia Museum, says that from the 5th century to the 17th century, the left side of the body was considered the devil's side, (this survives in English in the word "sinister" which derives from the latin for "left") so the image above keeps the scythe in the left hand. This image made in white on black is painted in simple colors, because in all paintings from the middle ages in churches, the colors used were white/yellow (for the bones) on a black background, the fearsome color of death. Also, the painting of Pahomie's Death keeps its head to the right, because the tradition is that if the left part of the body was evil, the right part was for the forces of good. So when someone died, the head was turned to the right, with force if necessary, when the body was placed in the coffin. 

- It is a long cave, over 27000 m (900m electrified), having the main gallery mostly horizontal from which starts some lateral galleries most of all clogged by alluvia. Along the gallery three sectors are distinct. First till the Gallery of the Pillar, and starts with two little side galleries the important one being the right one named Bats Gallery. The electrified gallery continues with 2-8 m height and around 10 m width. There are frequent falls, flows from the ceiling, chimneys; here are opening little secondary galleries adorned with lime. 

- The ogiva sector, bordered by the Pillar Gallery and the Suffocated Gallery, starts at approximately 400 m from the entrance. Have the same width, but its height vary from 0.5 to 2 m. Concretion rate is reducing. The last sector, the Suffocated Gallery at the Northern end of the gallery continues the cave till a clogged whirlpool. Here the height and the width are reduced, and the stalagmite formations are more frequent at the end of the sector. The cave is relatively warm, wet and without air currents. The biospeleology of the cave is not very interesting, having a poor fauna and single troglobiont specie:Trachysphera spelaea. The cave is interesting especially from geomorphologic and landscape point of view. 

- Peștera Polovragi se găsește în Munții Parâng, pe malul stâng al Oltețului, la o altitudine de 670 m și la 20 m înălțime față de talvegulrâului, pe teritoriul comunei Polovragi între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România. 

- Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește ca o barieră capătul străzii principale aferentă comunei, îndrăznim să urcăm în chei, inițial de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil și vegetația de tip mediteranean. Ieșind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta – Muntele Căpățânii și străjerul din stânga – Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltețului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteț, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munți frați, săpând încă veritabile chei, cu pereți verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri. 

- După 200 – 300 metri de urcuș prin Cheile Oltețului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante, a cărei amenajare ne îndeamnă să intrăm. Recunoaștem numele: același Polovragi… Aflăm că, în conștiința localnicilor, se păstrează vie o credință conform căreia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localității și implicit a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrată încă, despre vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credința lor religioasă sau la practicile medicale atât de răspândite în viața lor. Această legendă este consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani. 

- Într-adevăr, este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă – 9 grade și umiditate medie – 90%), care „plânge” cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier, etc., funcție de stratele pe care le străbate, le „spală” și le readuce, cu îndelungă răbdare, în propria-i excavație. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte, pe porțiuni care au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină. 

- Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri cartați de speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistică este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare și, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei dispărute dar împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de către un călugăr, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istorică se încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seacă niciodată, din spatele căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. 

- Începând cu sectorul al doilea, Sectorul Ogivelor, poziționat între Culoarul Stâlpilor și Culoarul Sufocant, peștera devine tot mai interesantă din punct de vedere geomorfologic: dantelării de țurțuri stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, etc., unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor.