 |
Facebook, 100 photos - http://goo.gl/NgRT6A
National Geographic - http://goo.gl/HclM8W
Panoramio - http://goo.gl/sbBMxE
English and Romanian
- Neamț Citadel (Romanian: Cetatea Neamț or Cetatea Neamțului) is a medieval fortress located in north-eastern part of Romania, near Târgu Neamț, Neamț County. It was built in 14th century Moldavia during Petru I of Moldavia's reign and expanded in the 15th century. The citadel played a key role in Stephen III of Moldavia's defense system, along with Suceava, Hotin, Soroca, Orhei,Tighina, Chilia and Cetatea Albǎ.
- Lack of reliable information on the origins of Neamţ Fortress had resulted in several hypotheses whose reliability was often questioned. A number of historians and philologists, as A.D. Xenopol, B.P. Hasdeu, D. Onciul consider that - according to the papal bull of 1232 - the Teutonic Knights of Bârsa had built between 1211-1225 on the eastern slope of the Carpathians a castrum muntissimum which was later identified as the citadel. The Germanic (Teutonic or Saxon) hypothesis was acquired by many of Romanian historians.
Among the most representative historical monuments from Romania we find the fortress of Neamtz, an objectiv situated in the city of Tg. Neamtz in the subcarpathian zone of Moldavia.
Issued from the local society’s necessities, the fortress of Neamtz was build in the period of consolidation of the romanian medieval state on the east side of Carpathians. Along the centuries, the history of the fortress has been tidely combined with the history of the whole Moldavia, for the fortress marked some important moments of this history, keeping on its walls the traces of the days of glory or those of sorrow of the past times.
Built from the order of Peter the 1st Musat (1375-1391) the same as the fortress from Suceava or that from Scheia and other churches or monasteries, the fortress of Neamtz was initialy composed by the central fort which was closing a court garded by four towers.
- Situated to the crossing of the way which connects Suceava, through Baia, to Piatra and other cities of Moldavia, with the way coming over the Tulghes pas from Transylvania, the fortress on the Culmea Plesului is documentary attested for the first time on 2 february 1395. At that moment at the east of Carpathians, aiming to get Moldavia under the authority of Hungary, the mean King Sigismund de Luxemburg gave a chancellary act "ante castrum Nempch" shortly after the battle from Hindãu (Ghindãoani) which ended with the victory of Steven the 1st Musat.
The commandant of the fortress – pârcãlabul – had larger military and administrative attributions. Under his power there were the village, which formed the neighbouring area of the fortress (ocoale), named by the documents "right of the king". Certainely, the habitants of these villages had some obligations concerning the maintenance of the garnizone and the supply of guard contingents (the so-called "hunters") beside their obligations to pledge "the work at the fortress".
After the battle from Hindãu, which enabled for a little while the hungarian tendencies to bring Moldavia under their suveranity, there are not known any notable military events concerning the fortress for many decenies.
Only after Steven’s the Great (1457-1504) coming, the fortress of Neamtz will be integrated to the effort made by the whole country to preserve the liberty. The great organisor and military commandant understood very well the role which was to be given to the fortifications system in order to reinforce the capacity of defence of the country and of the King’s power reason enough for him to dispose the reinforcement of the old fortress and the building of new one’s. Due to this constructiv programm, the fortress of Neamtz has been rebuildt (renovated) its look changing almost completely. The works done, according all probabilities between the spring of 1475 and the summer of 1476, contributed to the rising of the old walls and the construction of the exterior court with defence bastions and the suspended bridge on eleven stone piles.
Reinforced in this way, the fortress of Neamtz wrote in 1476 one of the most heroic pages from the history of Moldavia. Lead by Arbore, the garnizone of the fortress resisted to the siege of the turkish army which couldn’t krown this way the victory from Valea Albã (Rãzboieni, 26 iulie). Concerning this event, the sultans writer Angiolello wrote:
but turning our camp in another side, we went to a powerfull castle situated in the mountains, in which there were prisoners caught one year before, in the winter, when Soliman Pacha was crushed. By atempting to conquer the fortress mentioned above, seven canons were set, and during eight days it was made the attempt to conquer this fortress, but two of these canons were broken and those who were in the fortress didn’t want to talk and they were all protecting themselves with artilery and they didn’t care at all about us.
- Defeated, in fact, by the impossibility of conquering none of Moldavia’s fortress and to impose as a King his protected, harressed by the moldavian army, regrouped after the returning of the paysantry - gone to secure its families and goods - arround the King, with his army diminished by deseases, threatened by the aproach of the troups coming to help the moldavians, from Transylvania, the sultan was obliged to end the siege and to retreat himself and his army.
- The ruling of Steven’s the Great descendants did nothing else but continuing, despite the troubles on the extern plan, the line opened by their great predecesor. This way, until the end of Peter’s Rares first ruling period, Moldavia has been kept away from the great military campaigns and consequently, the resistence of the walls of the Neamtz fortress was no longer tested.
As the turkish domination becomes rougher and their progress in the battle technics begins to increase, the role of the fortress diminishes. After the partial destruction of some interior constructions during the rule of Alexandru Lãpuºneanu (1564) and the renovations ordered by Ieremia Movilã in 1600, the fortress of Neamtz will open its doors in front of the armies of that who realised the first political union of the romanians: Michael the Brave.
Transformed in monastery by Vasile Lupu and than partialy destroyed by Dumitrasco Cantacuzino in 1675, the fortress of Neamtz will have the force to write one more heroic page in 1691, when, defenced by a small group of soldiers (plãiesi), will resist for a few days to the siege of the polish army lead by Ian Sobietski. After the destroy ordered by Michael Racovitza in 1717, the fortress of Neamtz will totally loose its political and military importance.
- In the two following centuries the fortress of Neamtz knew a continue degradation due to the people and to the intemperies, which made the fortress at the midle of the XIXth century look pale, contrasting with the impresive image of the citadele it was once.
Consolidated and restored partially, nowadays, the fortress represents one of the most visited objectives of the region.
- ღ ¨˜”°º•..all right reserved by alah ja ja bin..•º°”˜¨ღ -
Cetatea Neamtului este o creatie moldoveneasca ridicata la sfarsitul secolului al XVI-lea de catre Petru I (1374-1391). Cercetarile arheologice au scos la lumina urme materiale de la sfarsitul secolului al XVI-lea si monede de argint de la Petru I. Intemeierea in anul 1359 a statului Moldova, cresterea puterii centrale si dezvoltarea economica au fost factori determinanti pentru construirea unor intarituri de piatra, care sa asigure controlul drumurilor si al punctelor obligatorii de trecere sau sa constituie nuclee de aparare in caz de razboi. Sistemul defensiv al tarii conceput de Petru I Musat cuprindea cel putin trei cetati (Neamt, Suceava si Scheia), dar mesterii sai au construit si numeroase manastiri si biserici cu incinte fortificate. Prima mentiune despre cetatile Moldovei este facuta de domn in omagiul adresat in anul 1387 regelui Poloniei, dar prima referire la Cetatea Neamtului dateaza din anul 1395, cand regele Ungariei Sigismund de Luxemburg emite un act ante castrum Nempch.
Cetatea Neamț (cunoscută impropriu sub titulatura Cetatea Neamțului) este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României). Ea se află localizată pe stânca Timuș de pe Culmii Pleșului (numită și Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania.
Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.
Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.
Cetatea Neamț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004, având codul de clasificare NT-II-m-A-10707.
- Cetatea Neamț a fost construită în timpul domniei lui Petru I (1375-1391), ea fiind menționată pentru prima dată la 2 februarie 1395, în timpul expediției regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei în Moldova.
Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru Mușat. Aici au fost descoperite monede din timpul domniei lui Petru I, acestea constituind o dovadă certă că Cetatea Neamț a fost construită în a doua parte a domniei lui Petru I, perioadă în care Moldova a cunoscut o dezvoltare economică și politică continuă.
Până la efectuarea acestor cercetări arheologice, istoricii au vehiculat mai multe ipoteze cu privire la perioada când a fost construită fortificația. Pornind de la informația din Bula papală din 1232 că în timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, între anii 1211-1225, aceștia ar fi construit pe versantul estic al Carpaților un castrum muntissimum, unii istorici de seamă ca A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu sau Dimitrie Onciul au acreditat ipoteza că Cetatea Neamț a fost construită de teutonici, un argument în plus constituindu-l însăși denumirea cetății. Cu toate acestea, nu s-a descoperit nicio mărturie arheologică sau documentară care să susțină această ipoteză. Într-o adăugire la letopisețul lui Grigore Ureche, Misail Călugărul vehiculează ipoteza construirii cetăților moldovenești de către genovezi: "Aflatu-s-au într-această țara și cetăți făcute mai de demultŭ de ianovedzi: cetaatea în târgul Sucévii și cetaatea la Hotin și Cetatea Albă și Cetaatea Chilii și Cetaatea Neamțului și Cetatea Noaă, Romanul, ce i s-au surpat pământul ș-au cădzut cetaatea.".
Cetatea Neamț a reprezentat un avanpost fortificat important pentru apărarea graniței de vest a Moldovei și a trecătorilor Carpaților Orientaliîn fața politicii de continuă expansiune teritorială spre est a Regatului Ungar. Ea era una din cele mai bine întărite cetăți de care a dispus statul medieval moldovenesc și avea un rol important în sistemul general de apărare a țării.
În anul 1395, regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei a întreprins o expediție militară asupra Moldovei, în scop de expansiune teritorială. După cum atestă Cronica veche moldovenească, domnitorul Ștefan I (1394-1399) i-a învins pe unguri la Hindău (azi satul Ghindăoani, aflat la circa 12 km sud de Târgu Neamț), fapt confirmat și de inscripția de pe piatra de mormânt a lui Ștefan I aflată în Mănăstirea Bogdana. Cronica oficială maghiară și documentele emise de Sigismund consemnează că armatele regale au înaintat până la reședința domnească, asediind probabil și Cetatea Neamț. La 2 februarie 1395 s-a emis un act de cancelarie "ante castrum Nempch", care constituie prima atestare documentară a cetății.
Primul document care menționează numele unui pârcălab (comandant de cetate) datează din anul 1407. Pârcălabii cetății făceau parte din sfatul domnesc atât în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), cât mai ales în timpul lungii domnii a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Dintre aceștia sunt de menționat Șandru, Stanislav Rotompan și Arbore cel Bătrân.
- Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Neamț nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, în răgazul dintre Bătălia de la Podul Înalt(ianuarie 1475) și Bătălia de la Valea Albă (26 iulie 1476) el a poruncit supraînălțarea zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea de creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii. Pe latura de nord a fortului mușatin s-a construit un zid flancat de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase și rezistente, cu înălțimi variabile, de până la 30 de metri. Acest zid a încadrat o curte exterioară.
Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății, Ștefan cel Mare a dispus săparea unui șanț de apărare mult mai adânc și mai larg decât cel anterior, în partea de nord și nord-est a fortului. În cetate se pătrundea printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă prismatică. Partea mobilă se afla pe porțiunea de pod dintre ultimul pilon și zidul bastionului și se putea ridica în caz de primejdie, printr-un sistem de scripeți, dar odată trecut de ea existau două capcane cu trape, cunoscute și sub numele de "curse de șobolani".
În anul 1476, după ce învinsese oștile Moldovei în Bătălia de la Valea Albă, sultanul otoman Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") l-a forțat pe voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, să se îndrepte spre Cetatea Neamț aflată la o distanță de 27 km de locul bătăliei. Conform legendei, mama lui Ștefan a refuzat să-l lase să intre în cetate și l-a sfătuit să se îndrepte spre nordul țării, unde să-și strângă o nouă oaste.
În timp ce Ștefan cel Mare se afla în nordul țării pentru a-și regrupa oștile, Mahomed al II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamț presupunând că domnitorul se refugiase în acea fortăreață sau că măcar își deținea acolo averile. La acel moment, pârcălab al cetății era bătrânul Arbore, care se pare că a căzut sub lovitura unei ghiulele turcești. În cetate se mai aflau și o parte din prizonierii turci din Bătălia de la Podul Înalt (1475), pe care domnitorul i-a folosit la lucrările de fortificare.
Acest asediu este prezentat în cronica lui Ion Neculce. Turcii și-au așezat tunurile pe dealul din fața cetății, cel mai probabil pe versantul sudic al vârfului Cerdac, și au început să bombardeze fortăreața, cauzând acesteia multe pagube. Zidurile însă au rezistat, iar un prizonier german, închis în donjon, a avut ideea să folosească tunurile contra turcilor. Ideea sa a fost pusă în practică și corturile turcilor au fost bombardate, forțându-l pe Mahomed să-și părăsească poziția.
Asedierea cetății este menționată și într-o scrisoare din 16 august 1476 a lui Ștefan Báthory către regele Matia Corvin al Ungariei. Alte relatări se află în "Cronica moldo-germană", unde se consemnează că "împăratul a asediat un castel cu numele Neamțul. Atunci au tras din castel în tunul cel mare și au împușcat și pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi" sau în cronica scrisă de vistiernicul venețian al sultanului, Giovanni Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: "Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreață nu voiau să stea de vorbă și toți se apărau cu artilerie și nu le păsa de noi".
Legenda că domnitorului nu i s-a permis accesul în cetate de către mama sa, relatată de Ion Neculce în "O samă de cuvinte", nu este adevărată din punct de vedere istoric. Mama lui Ștefan cel Mare, Doamna Oltea, murise în anul 1465 și fusese înmormântată în Biserica "Sfântul Nicolae" din Poiana Siretului. Pe piatra sa tombală adusă în anul 1904 la Mănăstirea Probota este următoarea inscripție:"Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod, care a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4".
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu