Brasov - Hermanstad

Facebook, 100 photos - http://goo.gl/Oy4xB9

Panoramio - http://goo.gl/CLmnyf

English and Romanian

Rope Street(Poarta Șchei)-more details next photo

Black Church(Biserica Neagră)- - - - - -more details in photos

Şchei Gate(Poarta Şchei)- - - - - - - - - more details in photos

The Council Square(Piata Sfatului)- -- -more details in photos

- Rope Street is located in the municipality of Braşov, România between the streets of Deer and Gate(Poarta)Schei. Its existence is attested in documents from the 17th century as a corridor to help firefighters work. The width of the string varies between Street 1.11 and 1,35 m, which confers the title the most narrow street of city Brasov and even the most narrow street in Europe. Rope Street, with a length of 83 m, reflect the tendencies of the medieval Bravovului urbanization.

ღ¨˜”°º•.. - - - - - - ..•º°”˜¨ღ

- Strada Sforii este localizată în municipiul Brașov, România, între străzile Cerbului și Poarta Șchei. Existența ei este atestată în documentele din secolul XVII ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Lățimea Străzii Sforii variază între 1,11 și 1,35 m, ceea ce îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă a orașului Brașov și chiar cea mai îngustă stradă din Europa. Strada Sforii, cu o lungime de 83 metri, reflectă tendințele de urbanizare a Brașovului medieval.

Brasov, (German: Kronstadt)Medieval Latin: Brassovia or Corona; 1950–1960:Orașul Stalin) is a city in Romania and the administrative centre of Brașov County.

According to the last Romanian census, from 2011, there were 253,200 people living within the city of Brașov, making it the 7th most populous city in Romania, and themetropolitan area is home to 369,896 residents.

Brașov is located in the central part of the country, about 166 kilometres (103 miles) north of Bucharest and 380 km (236 mi) from the Black Sea. It is surrounded by theSouthern Carpathians and is part of the Transylvania region.

The city is notable for being the birthplace of the national anthem of Romania and for hosting the Golden Stag International Music Festival.

The city was described in 1235 AD under the name Corona, a Latin word meaning "crown", a name given by the German colonists. According to Binder, the current Romanian and Hungarian names are derived from the Turkic word barasu, meaning "white water" with a Slavic suffix -ov. Other linguists proposed various etymologies including an Old Slavic anthroponym Brasa.

The first attested mention of Brașov is Terra Saxonum de Barasu ("Saxon Land of Baras") in a 1252 document. The German name Kronstadt means "Crown City" and is reflected in the city's coat of arms as well as in its Medieval Latin name, Corona. The two names of the city, Kronstadt and Corona, were used simultaneously in the Middle Ages.

From 1950 to 1960, during part of the Communist period in Romania, the city was called Orașul Stalin (Stalin City), after the Soviet leader Joseph Stalin.

History

The oldest traces of human activity and settlements in Brașov date back to the Neolithic age (about 9500 BCE). Archaeologists working from the last half of the 19th century discovered continuous traces of human settlements in areas situated in Brașov: Valea Cetăţii, Pietrele lui Solomon, Șprenghi, Tâmpa, Dealul Melcilor, and Noua. The first three locations show traces of Dacian citadels; Șprenghi Hill housed a Roman-style construction. The last two locations had their names applied to Bronze Age cultures—Schneckenberg ‘Hill of the Snails’ (Early Bronze Age) and Noua 'The New’ (Late Bronze Age).

German colonists known as the Transylvanian Saxons played a decisive role in Brașov's development. These Germans were invited by Hungarian kings to develop towns, build mines, and cultivate the land of Transylvania at different stages between 1141 and 1300. The settlers came primarily from the Rhineland, Flanders, and the Moselle region, with others from Thuringia, Bavaria, Wallonia, and even France.

In 1211, by order of King Andrew II of Hungary, the Teutonic Knights fortified the Burzenland to defend the border of the Kingdom of Hungary. On the site of the village of Brașov, the Teutonic Knights built Kronstadt – the city of the crown. Although the crusaders were evicted by 1225, the colonists they brought in remained, along with local population, as did three distinct settlements they founded on the site of Brașov:

Corona, around the Black Church (Biserica Neagră);

Martinsberg, west of Cetățuia Hill;

Bartholomä, on the eastern side of Sprenghi Hill.

Germans living in Brașov were mainly involved in trade and crafts. The location of the city at the intersection of trade routes linking the Ottoman Empire and Western Europe, together with certain tax exemptions, allowed Saxon merchants to obtain considerable wealth and exert a strong political influence. They contributed a great deal to the architectural flavor of the city. Fortifications around the city were erected and continually expanded, with several towers maintained by different craftsmen's guilds, according to medieval custom. Part of the fortification ensemble was recently restored using UNESCO funds, and other projects are ongoing. At least two entrances to the city, Poarta Ecaterinei (or Katharinentor) and Poarta Șchei (orWaisenhausgässertor), are still in existence. The city center is marked by the mayor's former office building (Casa Sfatului) and the surrounding square (piaţa), which includes one of the oldest buildings in Brașov, the Hirscher Haus. Nearby is the "Black Church" (Biserica Neagră), which some claim to be the largest Gothic style church in Southeastern Europe.

The cultural and religious importance of the Romanian church and school in Șchei is underlined by the generous donations received from more than thirty hospodars of Moldavia and Wallachia, as well as that from Elizabeth of Russia. In the 17th and 19th centuries, the Romanians in Șchei campaigned for national, political, and cultural rights, and were supported in their efforts by Romanians from all other provinces, as well as by the local Greek merchant community. In 1838 they established the first Romanian language newspaper Gazeta Transilvaniei and the first Romanian institutions of higher education (Școlile Centrale Greco-Ortodoxe - "The Greek-Orthodox Central Schools", today named after Andrei Șaguna). The Holy Roman Emperor and sovereign of Transylvania Joseph II awarded Romanians citizenship rights for a brief period during the latter decades of the 18th century.

In 1850 the town had 21,782 inhabitants: 8,874 (40.7%) Germans, 8,727 (40%) Romanians, 2,939 (13.4%) Hungarians. In 1910 the town had 41,056 inhabitants: 10,841 (26.4%) Germans, 11,786 (28.7%) Romanians, 17,831 (43.4%) Hungarians. In World War I, the town was occupied by Romanian troops between 16 August and 4 October in 1916 during Battle of Transylvania.

In 1918, after the Proclamation of union of Alba Iulia (adopted by the Deputies of the Romanians from Transylvania), Deputies of the Saxons from Transylavania supported it, with their vote to be part of Romania, and declared their allegiance to the new Romanian state. The inter-war period was a time of flourishing economic and cultural life in general, which included the Saxons in Brasov as well. However, at the end of World War II many ethnic Germans were forcibly deported to the Soviet Union, and many more emigrated to West Germany after Romania became a communist country.

Jews have lived in Brașov since 1807, when Aron Ben Jehuda was given permission to live in the city, a privilege until then granted only to Saxons. The Jewish community of Brașov was officially founded 19 years later, followed by the first Jewish school in 1864, and the building of the synagogue in 1901. The Jewish population of Brașov was 67 in 1850, but it expanded rapidly to 1,280 people in 1910 and 4,000 by 1940. Today the community has about 230 members, after many families left for Israel between World War II and 1989.

Like many other cities in Transylvania, Brașov is also home to a significant ethnic Hungarian minority.

During the communist period, industrial development was vastly accelerated. Under Nicolae Ceaușescu's rule, the city was the site of the 1987 Brașov strike. This was repressed by the authorities and resulted in numerous workers being imprisoned.

Industrial development in Brașov started in the inter-war period, with one of the largest factories being the airplane manufacturing plant (IAR Brașov), which produced the first Romanian fighter planes, which were used in World War II against the Soviets. After Communist rule was imposed, the plant was converted to manufacture of agricultural equipment, being renamed "Uzina Tractorul Brașov" (internationally known as Universal Tractor Brașov).

Industrialization was accelerated in the Communist era, with special emphasis being placed on heavy industry, attracting many workers from other parts of the country. Heavy industry is still abundant, including Roman, which manufactures MAN AG trucks as well as native-designed trucks and coaches. Although the industrial base has been in decline in recent years, Brasov is still a site for manufacturing agricultural tractors and machinery, hydraulic transmissions, auto parts, ball-bearings, helicopters (at the nearby IAR site in Ghimbav), building materials, tools, furniture, textiles, shoes and cosmetics. There are also chocolate factories and a large brewery. In particular, the pharmaceutical industry has undergone further development lately, with Glaxo Smith Kline establishing a production site in Brașov.

Brasov (Kronstadt), de asemenea pe hărțile vechi trecut Cron∫tadt,Brastovia sau Braßov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al județului Brașov, România. Potrivit recensământului din 2011, are o populație de 253.200 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară (totuși în scădere în ultimele două decenii din cauza exodului sașilor și a reducerii activității industriale). Stațiunea de iarnă Poiana Brașov se află la 12 km distanță de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă. Patron al orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief.

Brașovul este cunoscut și datorită Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”, ce se ținea aproape în fiecare an în centrul orașului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Thomas Anders, Toto Cutugno, Tom Jones, Coolio, Ray Charles, Pink, Kylie Minogue sau Christina Aguilera.

Municipiul Brașov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice și înfloritoare orașe din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate și a infrastructurii sale de astăzi, el permite dezvoltarea multor activități economice, culturale și sportive.

Brașovul este cel mai important oraș din regiunea de dezvoltare Centru.

Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a doua jumatate a sec-. IV

Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealul Melcilor și în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.

Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Șchei, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini.

Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Mult mai aproape de adevăr pare sa fie totuși explicația cu privire la „vechea așezare românească” conform căreia aceasta era locuita de slavii bulgari (denumirea ei veche fiind Bolgarszeg). denumirea de "Cutun" este străină de limba romana, de fapte este de origine cumana (Kotony). Deocamdată nu se cunoaște cu siguranță etnia celor care apărau cetatea Brassovia.

1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.

1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați în Țara Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă și Burszam în bula papală care a aprobat-o) Se pare că au întărit cetatea Brașovia de pe Tâmpa. Cavalerii teutoni construiesc cel mai vechi edificiu din oraș, Biserica Sfântul Bartolomeu din Brașov din cartierul Bartolomeu, o biserică construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea. Întreaga construcție este tributară bisericii Mănăstirii Cisterciene de la Cârța. Partea originală, rămasă neatinsă, cuprinde corul și încăperile adiacente acestuia, inclusiv cele două capele pătrate cu care se închid, spre răsărit, brațele transeptului. Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța, numai că acesta dispune de trei travee pătrate. La fațada vestică există două turnuri, din care doar unul este în întregime executat. Turnul de astăzi este construit în 1842, în locul turnului vechi, prăbușit la cutremurul din 1822.

1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.

1234 - Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care conține o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria și Transilvania. 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaște „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.

1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se construiește la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci.

1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor „de Barasu” și cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.

1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităților Mikofalva și Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind familia comiților din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei.

1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedește a fi primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.

Urmează menționarea tot mai deasă a municipiului: Brașov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona(1336) etc.

1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.

1364: Brașovul primește privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă și depozit” din 1369.

1377: Se începe construcția bisericii Sf. Maria (sau Biserica Neagră, cum va fi numită după incendiu) pe locul unei mai vechi basilici.

1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianță împotriva puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Brașovului de a-și construi fortificații de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora.

1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbește despre biserica Sf. Nicolae din Șchei și lasă să se întrevadă existența unui locaș de învățătură în jurul ei.

1421 și 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acțiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de pe Tâmpa.

1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Brașov ființau 43 de bresle, deservite de 1.227 meșteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari, curelari, cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși, țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.

1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distrugere a cetății Brașovia de pe șaua Tâmpei, piatra și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la întărirea cetății medievale a Brașovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 de metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porți fortificate și 32 turnuri de apărare (numite și „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri și era înconjurată de un șanț de apărare plin cu apă.

Articol principal: Fortificațiile Brașovului.

1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu va mai fi construit niciodată.

1486: Brașovul și toată Țara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea privilegiului Andreanum pentru toți sașii din Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei.

1521: Judele Brașovului, Johann (Hans) Benkner, primește de la Neacșu din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre.

1524: Se construiește în lemn Cetățuia, o puternică fortăreață pe Dealul Cetății. Curând, va fi cucerită și distrusă din ordinul lui Petru Rareș, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime (1627) și patru bastioane la colțuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru armatele habsburgice și închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.

1533: Umanistul Johannes Honterus înființează prima tipografie din Brașov, urmată de primul gimnaziu din localitate, la 1544.

1546: La Brașov se înființează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.

1559: Diaconul Coresi tipărește la Brașov prima sa carte în limba română: „Întrebare creștinească”.

1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Brașov unde își unește oastea cu trupele secuilor răsculați. În ziua următoare, voievodul primește cheia orașului. După cucerirea Transilvaniei, va ține prima dietă în Casa Sfatului.

1628: Protopopul Vasile din Șcheii Brașovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.

1689 21 aprilie: Un mare incendiu pustiește cetatea. Puține clădiri rămân neatinse. În urma acestei calamități, autoritățile brașovene decid interzicerea construcției caselor din lemn. Refacerea orașului a durat mai bine de un secol, timp în care și-a schimbat aspectul arhitectonic al fațadelor.1688: Brașovenii se răscoală împotriva noilor autorități habsburgice. Mișcarea este înăbușită, iar capii ei executați.